satir dex - definiţie, sinonime, conjugare

satir

SATÍR, satiri, s.m. Fiecare dintre divinităţile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o fiinţă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne şi picioare de ţap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic şi desfrânat. [Acc. şi: sátir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SATÍR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru păros, cu coarne mici, urechi mari şi ascuţite şi cu picioare de cal sau de ţap, personificând brutalitatea. 2) fig. Persoană cinică şi desfrânată. /<lat. Satyrus, ngr. sátyros, fr. satyre, germ. Satyr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SATÍR s.m. (Mit.) Divinitate a pădurilor imaginată cu o faţă bestială, cu corpul păros, cu picioare şi coarne de ţap. ♦ (Fig.) Om desfrânat, libidinos; cinic. [Acc. şi sátir. / < fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros].
(Dicţionar de neologisme)

SATÍR s. m. 1. (mit.) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare şi coarne de ţap. ♦ reprezentare plastică a unei asemenea divinităţi. 2. (fig.) om desfrânat, libidinos. (< fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros)
(Marele dicţionar de neologisme)

satír s. m., pl. satíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sa sat sati

Cuvinte se termină cu literele: ir tir atir