satiră dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÁTIRĂ, satire, s.f. Scriere în versuri sau în proză în care sunt criticate defecte morale ale oamenilor sau aspecte negative ale societăţii, cu intenţii moralizatoare; p. gener. scriere sau discurs cu caracter batjocoritor, muşcător. ♦ Categorie estetică din sfera comicului, care critică cu violenţă şi caricatural pe cineva sau ceva. [Acc. şi: satíră] – Din fr. satire, lat. satira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SATÍR//Ă ~e f. 1) Specie a poeziei lirice în care sunt atacate moravurile sociale şi cusururile omeneşti. 2) Creaţie literară care are un asemenea caracter. 3) Categorie estetică care ridiculizează în mod violent şi caricatural moravurile sociale şi cusururile omeneşti. 4) fig. Critică persiflantă. [G.-D. satirei; Acc. şi sátiră] /<ngr. satyra, lat. satira, fr. satire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SÁTIRĂ s.f. 1. (La greci şi la romani) Poemă dramatică şi didactică în care se biciuiau moravurile şi ale cărei personaje reprezentau satiri. 2. Poezie lirică în care sunt ridiculizate şi biciuite anumite defecte, moravuri rele etc. din societate; (p. ext.) scriere, cuvântare etc. cu caracter biciuitor, muşcător. ♦ Genul satiric. [Acc. şi satíră. / < lat. satira, fr. satire].
(Dicţionar de neologisme)

SÁTIRĂ / SATÍRĂ s. f. 1. (la greci şi la romani) poem dramatic şi didactic în care se biciuiau moravurile şi ale cărei personaje reprezentau satiri. 2. poezie lirică în care sunt ridiculizate şi biciuite anumite defecte, moravuri etc. din societate. ♦ scriere, cuvântare etc. cu caracter de critică biciuitoare. (< fr. satire, lat. satira)
(Marele dicţionar de neologisme)

sátiră/satíră s. f., g.-d. art. sátirei/satírei; pl. sátire/satíre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SÁTIRĂ s. v. satirizare.
(Dicţionar de sinonime)

SATIRÁ vb. v. ridiculiza, satiriza.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sat sati satir

Cuvinte se termină cu literele: ra ira tira atira