satisfacere

SATISFÁCE, satisfác, vb. III. Tranz. 1. A mulţumi pe cineva îndeplinindu-i o dorinţă, o necesitate, o exigenţă. 2. A fi conform cu anumite norme, criterii, exigenţe, dorinţe; a se potrivi, a corespunde. – Din lat. satisfacere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SATISFÁCERE, satisfaceri, s.f. Faptul de a satisface. – V. satisface.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SATISFÁCE satisfác tranz. 1) (persoane) A mulţumi, provocând satisfacţie. 2) (dorinţe, cereri etc.) A face să se realizeze; a traduce în fapt. 3) (curiozitatea, pofte) A mulţumi din plin. 4) (exigenţe) A respecta cu stricteţe. /<lat. satisfacere, fr. satisfaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

satisfáce (satisfác, ăcút), vb. – A mulţumi, a corespunde. Fr. satisfaire, adaptat la conjug. lui a face. – Der. satisfăcător, adj. (mulţumitor); satisfacţi(un)e, s.f., din fr. satisfaction.
(Dicţionarul etimologic român)

SATISFÁCE vb. III. tr. A împlini (o dorinţă, o cerere etc.). ♦ A mulţumi; a da satisfacţie. [P.i. satisfác. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].
(Dicţionar de neologisme)

SATISFÁCERE s.f. Faptul de a satisface. [< satisface].
(Dicţionar de neologisme)

SATISFÁCE vb. tr. a împlini, a îndestula (o dorinţă, o cerere etc.). ♢ a mulţumi; a da satisfacţie. (< lat. satisfacere)
(Marele dicţionar de neologisme)

satisfáce vb. face
(Dicţionar ortografic al limbii române)

satisfácere s. f. facere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SATISFÁCE vb. 1. a împăca, a mulţumi. (Măsura luată i-a ~ pe toţi.) 2. a mulţumi, (pop.) a îndestula, (Ban., Transilv. şi Mold.) a joi. (Recolta obţinută l-a ~.) 3. v. îndeplini. 4. a asculta, a împlini, a îndeplini. (I-a ~ toate capriciile.) 5. v. efectua.
(Dicţionar de sinonime)

SATISFÁCERE s. v. îndeplinire.
(Dicţionar de sinonime)

SATISFÁCERE s. v. mulţumire, satisfacţie.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A satisface ≠ a nesatisface
(Dicţionar de antonime)