SĂTURÁ, sátur, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A(-şi) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură. ♢ Loc. adv. Pe săturate = în cantitate suficientă pentru potolirea deplină a foamei sau a setei. 2. Fig. A fi sau a face să fie pe deplin mulţumit, satisfăcut (de sau cu ceva). 3. Fig. A fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva. – Lat. saturare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂTURÁRE s.f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SATURÁ, saturéz, vb. I. Tranz. A aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturaţie. – Din fr. saturer, lat. saturare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SATURÁRE, saturări, s.f. Faptul de a satura. – V. satura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SĂTURÁ sátur tranz. 1) A face să se sature. 2) pop. (fiinţe) A face să se lase (de un obicei rău); a dezbăra. /<lat. saturare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SĂTURÁ mă sátur intranz. 1) A-şi potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni sătul. 2) A se simţi întru totul satisfăcut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi sătul, plictisit sau dezgustat. ♢ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau pădureţe) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ până în gât a-i fi lehamite. /<lat. saturare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SATUR//Á ~éz tranz. (sisteme fizice sau chimice) A aduce în stare de saturaţie. /<fr. saturer, lat. saturare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
săturá (sátur, săturát), vb. – 1. A satisface, a mulţumi. – 2. A obosi, a vlăgui. – Mr. satur, săturare, megl. satur, săturari, istr. sotur. Lat. satŭrāre (Puşcariu 1532; REW 7622), cf. napol. satorarę, lom. sagia (Battisti, V, 3347). Este dubletul lui satura, vb., din fr. saturer. – Der. săturător, adj. (care satură); nesăturat, adj. (nesatisfăcut); saturaţi(un)e, s.f., din fr. saturation. Din rom. provine săs. szêturîn.
(Dicţionarul etimologic român)
SATURÁ vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturaţie. [< fr. saturer, cf. lat. saturare].
(Dicţionar de neologisme)
SATURÁRE s.f. Acţiunea de a (se) satura şi rezultatul ei; saturaţie. [< satura].
(Dicţionar de neologisme)
SATURÁ vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturaţie. 2. a face să ajungă la saturaţie. (< fr. saturer, lat. saturare)
(Marele dicţionar de neologisme)
săturá vb., ind. prez. 1 sg. sátur, 3 sg. şi pl. sátură; conj. prez. 3 sg. şi pl. sáture
(Dicţionar ortografic al limbii române)
săturáre s. f., g.-d. art. săturării; pl. săturări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
saturá vb., ind. prez. 1 sg. saturéz, 3 sg. şi pl. satureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SĂTURÁ vb. 1. a (se) îndestula, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.) 2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au ~.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l ~ eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)
(Dicţionar de sinonime)
SĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.
(Dicţionar de sinonime)
SĂTURÁRE s. (rar) saţietate, (pop.) saţ. (Are senzaţia de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SĂTURÁRE s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.
(Dicţionar de sinonime)
SATURÁRE s. v. saturaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SĂTURÁRE s.f. (Rar) Faptul de a (se) sătura. – V. sătura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SATURÁRE, saturări, s.f. Faptul de a satura. – V. satura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SĂTURÁ sátur tranz. 1) A face să se sature. 2) pop. (fiinţe) A face să se lase (de un obicei rău); a dezbăra. /<lat. saturare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SĂTURÁ mă sátur intranz. 1) A-şi potoli pe deplin foamea (sau setea); a deveni sătul. 2) A se simţi întru totul satisfăcut; a nu mai avea nevoie. ~ de somn. 3) A fi sătul, plictisit sau dezgustat. ♢ ~ de ceva (sau de cineva) ca de mere acre (sau pădureţe) a fi dezgustat complet de ceva (sau de cineva). ~ până în gât a-i fi lehamite. /<lat. saturare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SATUR//Á ~éz tranz. (sisteme fizice sau chimice) A aduce în stare de saturaţie. /<fr. saturer, lat. saturare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
săturá (sátur, săturát), vb. – 1. A satisface, a mulţumi. – 2. A obosi, a vlăgui. – Mr. satur, săturare, megl. satur, săturari, istr. sotur. Lat. satŭrāre (Puşcariu 1532; REW 7622), cf. napol. satorarę, lom. sagia (Battisti, V, 3347). Este dubletul lui satura, vb., din fr. saturer. – Der. săturător, adj. (care satură); nesăturat, adj. (nesatisfăcut); saturaţi(un)e, s.f., din fr. saturation. Din rom. provine săs. szêturîn.
(Dicţionarul etimologic român)
SATURÁ vb. I. tr. A aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturaţie. [< fr. saturer, cf. lat. saturare].
(Dicţionar de neologisme)
SATURÁRE s.f. Acţiunea de a (se) satura şi rezultatul ei; saturaţie. [< satura].
(Dicţionar de neologisme)
SATURÁ vb. tr. 1. a aduce un sistem fizico-chimic în stare de saturaţie. 2. a face să ajungă la saturaţie. (< fr. saturer, lat. saturare)
(Marele dicţionar de neologisme)
săturá vb., ind. prez. 1 sg. sátur, 3 sg. şi pl. sátură; conj. prez. 3 sg. şi pl. sáture
(Dicţionar ortografic al limbii române)
săturáre s. f., g.-d. art. săturării; pl. săturări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
saturá vb., ind. prez. 1 sg. saturéz, 3 sg. şi pl. satureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SĂTURÁ vb. 1. a (se) îndestula, (prin Transilv. şi Olt.) a (se) săţui. (I-a ~ cu mâncare.) 2. (reg.) a se îmbucări. (Vitele s-au ~.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasă că-l ~ eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrăni. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)
(Dicţionar de sinonime)
SĂTURÁ vb. v. împlini, îndeplini, realiza, satisface.
(Dicţionar de sinonime)
SĂTURÁRE s. (rar) saţietate, (pop.) saţ. (Are senzaţia de ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SĂTURÁRE s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos.
(Dicţionar de sinonime)
SATURÁRE s. v. saturaţie.
(Dicţionar de sinonime)