savant dex - definiţie, sinonime, conjugare

savant

[Sinonime]
SAVÁNT, -Ă, savanţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) cu cunoştinţe vaste şi temeinice, care creează în domeniul ştiinţei; erudit. 2. Adj. Care conţine multă ştiinţă, care denotă ştiinţă sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SAVÁN//T1 ~ta ( ~ţi, ~te) m. şi f. Persoană specializată în cercetări ştiinţifice, având cunoştinţe vaste într-un anumit domeniu; învăţat. /<fr. savant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SAVÁN//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care posedă cunoştinţe vaste şi profunde; erudit; doct. 2) Care conţine multă ştiinţă. Lucrare ~tă. /<fr. savant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

savánt (savánţi), s.m. – Înţelept, erudit. Fr. savant. – Der. savantlîc, s.n. (erudiţie).
(Dicţionarul etimologic român)

SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoştinţe vaste şi profunde; (foarte) învăţat; erudit. ♦ Care arată multă erudiţie. // s.m. şi f. Învăţat, om de ştiinţă. [< fr. savant < savoir – a şti].
(Dicţionar de neologisme)

SAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de ştiinţă) cu cunoştinţe vaste şi profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiţie. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcţii) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente greceşti sau latineşti; (p. ext.) folosit de oamneii instruiţi, livresc. ♢ care are la bază limbile şi cultura greco-latină; cult. ♢ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant)
(Marele dicţionar de neologisme)

savánt adj. m., s. m., pl. savánţi; f. sg. savántă, pl. savánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SAVÁNT s., adj. 1. s. v. învăţat. 2. adj. v. învăţat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sa sav sava savan

Cuvinte se termină cu literele: nt ant vant avant