sbor dex - definiţie, sinonime, conjugare
sburá (sbór, sburát), vb. – A se mişca, a pluti în aer. – Mr. azboair, azburare. Lat. *exvǒlāre (Puşcariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare. – Der. sbor, s.n. (planare, mişcare în aer); sburatic, adj. (uşor); sburător, adj. (care zboară; s.m., duh rău); sburătoare, s.f. (pasăre); sburătăci (var. sburătăi, sburătui, sburători), vb. (a zbura scurt, a învăţa să zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga păsările; a trage, a azvîrli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburătură, s.f. (zbor; aşchie, ţandără, bulgăre; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil ; parte anterioară a tunului).
(Dicţionarul etimologic român)

sbor (zbóruri), s.n. – 1. Reuniune, şedinţă. – 2. (Banat) Adunare, culegere. – 3. Tîrg, piaţă. – 4. (Mold.) Veghe. Sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor (Tiktin; Candrea). Este dubletul lui sobor, s.n. (reuniune, şedinţă; sinod, conciliu, comunitate), din sl. sŭborŭ (Cihac, II, 235). – Der. sborî, vb. (Banat, a vorbi, a discuta); sbornic, s.n. (culegere), din bg. sbornik; sobornic(esc), adj. (sinodal; ecumenic); sborişte, s.f. (înv., piaţă publică, for), din sl. sŭborište; stobor, s.n. (Olt., reuniune), confundat cu stobor „loc îngrădit”.
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: sb sbo

Cuvinte se termină cu literele: or bor