scânci dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCÂNCÍ, scâncesc, vb. IV. InTranz. şi refl. A plânge înăbuşit, slab şi întretăiat. ♦ intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCÂNC//Í ~ésc intranz. 1) (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, fără lacrimi, cu glas înăbuşit. 2) (despre câini) A scoate repetat sunete ascuţite şi jalnice; a scheuna. 3) (despre unele animale) A geme tânguitor. /<sl. skyţati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scîncí (-césc, -ít), vb. – 1. A se smiorcăi, a geme, a se tîngui. – 2. A lătra. – Var. schinci, înv. scîncez. Trans. ocînci, Munt. schincăni. Creaţie expresivă. Der. din sl. skučati „a lătra” (Cihac, II, 329; Şeineanu, Chien, 239; Tiktin), cf. pol. skuczác „a geme”, este dificilă semantic şi nu pare posibilă în ce priveşte fonetismul. – Der. scîncet, s.n. (geamăt; tînguit); scînceală, s.f. (scîncet).
(Dicţionarul etimologic român)

scâncí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scâncésc, imperf. 3 sg. scânceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scânceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCÂNCÍ vb. 1. (înv. şi reg.) a (se) scrivi, (prin Munt.) a schercăni, (prin Olt. şi Munt.) a (se) scârciumi, (peior.) a (se) smiorcăi, (reg. peior.) a (se) smârci, a (se) smârcâi, (glumeţ) a orăcăi. (Un sugar care ~.) 2. v. smiorcăi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scan scanc

Cuvinte se termină cu literele: ci nci anci canci