scârț dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCÂRŢ interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, strident produs de uşi, roţi etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, alternativ al unui lucru care se mişcă când într-un sens, când în altul. ♦ Compus; (depr.) scârţa-scârţa-pe-hârtie s.m. = funcţionar, conţopist. 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălţăminte în timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la încălţăminte, pentru a o face să scârţâie în timpul mersului. 3. (Fam.) Exclamaţie de dezaprobare, de împotrivire sau de dispreţ faţă de afirmaţia cuiva; da\' de unde! vorbă să fie! [Var.: scấrţa, scấrţai interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÂRŢ1 interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul ascuşit şi strident produs de uşi, roţi, de încălţăminte în timpul mersului).Scârţa-scârţa pe hârtie conţopist; funcţionar de cancelarie. [Var. scârţa] /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCÂRŢ2 ~i m. Adaos din piele, care face ca încălţăminteascârţâie în timpul mersului. Pantofi cu ~. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scîrţ, interj. – Imită hîrşîitul sau pîrîitul. – Var. scîrţă. Creaţie expresivă, cf. pîrţ. – Der. scîrţîi (var. scîrţii, Banat (s)cîrţăi; mr. cărţinescu, cărţinire), vb. (a pîrîi, a trosni, a scrîşni; a rîcîi), cf. bg. (s)kărcam (Conev 95), ceh. skŕećeti, ngr. ϰριτσανίζω (› mr.), it. scricciolare, germ. kratzen; cherţăni, vb. (a ţipa); scîrţîială (var. scîrţîitură), s.f. (faptul de a scîrţîi, zgomot ascuţit); scîrţîitoare, s.f. (duruitoare, huruitoare).
(Dicţionarul etimologic român)

SCART s. n. problemă enigmistică în care prin extragerea uneia sau a mai multor litere, a unei silabe ori a unui grup de litere dintr-un cuvânt se obţine un cuvânt cu un înţeles nou. (< it. scarto)
(Marele dicţionar de neologisme)

scârţ/scârţa/scârţai interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scârţ s. m., pl. scârţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scart s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scart, scárturi, s.n. (reg.) 1. (în unele jocuri de cărţi) punere de o parte a unor cărţi, pentru a fi schimbate cu altele; cărţile puse astfel de o parte. 2. (în expr.) a pune în scart = a da de-o parte; a fi scart = a nu mai avea în mână cărţi de o anumită culoare. 3. şaizeci şi şase. 4. material de pălărie care nu se valorifică, datorită calităţii sale inferioare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SCÂRŢ s. (rar) scârţâitoare. (~ la încălţăminte.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scar

Cuvinte se termină cu literele: rt art cart