scârțâitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCÂRŢÂITÓR, -OÁRE, scârţâitori, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care scârţâie, care produce un scârţâit1; care se aude strident, care produce o senzaţie auditivă neplăcută; scârţâit2. 2. S.f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mişcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident şi alungă păsările din semănături. 3. S.f. Hârâitoare. 4. S.f. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înţepătoare şi cu flori verzui; troscoţel (Polycnemum arvense). [Pr.: -ţâ-i-. – Var.: scârţiitór, -oare adj.] – Scârţâi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÂRŢÂIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care scârţâie; care produce scârţâituri. /a scârţâi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scârţâitoáre s. f. (sil. -ţâ-i-), g.-d. art. scârţâitórii; pl. scârţâitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scârţâitór adj. m. (sil. -ţâ-i-), pl. scârţâitóri; f. sg. şi pl. scârţâitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCÂRŢÂITOÁRE s. 1. v. morişcă. 2. hârâitoare. (Jucăria numită ~.) 3. (BOT.; Polycnemum arvense) troscoţel, (reg.) hericică, troscot-de-câmp.
(Dicţionar de sinonime)

SCÂRŢÂITOÁRE s. v. scârţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scar scart scarta

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare