SCẤRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Reg.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, greţos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. şi: scârnáv] – Din sl. skvrŭnavŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCÂRNAV ~ă (~i, ~e) 1) Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 2) (despre persoane) Care neglijează curăţenia; murdar. 3) pop. Care contravine normelor bunei-cuviinţe; urât; necuviincios. ♢ A avea gură ~ă a folosi cuvinte triviale, indecente. /<sl. serunavu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SCÂRNĂV//Í ~ésc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SCÂRNĂV//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scârnav adj. m., pl. scârnavi; f. sg. scârnavă, pl. scârnave
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scârnăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scârnăvésc, imperf. 3 sg. scârnăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scârnăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCÂRNAV adj. v. deşănţat, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, imoral, impudic, indecent, infam, infect, împuţit, jegos, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mânjit, mârşav, murdar, necuviincios, nedemn, negru, nelegiuit, nemernic, neplăcut, neruşinat, nespălat, nesuferit, netrebnic, obscen, pătat, pornografic, puturos, răpănos, rău, rău-mirositor, respingător, ruşinos, scabros, scelerat, scârbos, slinos, soios, spurcat, ticălos, trivial, urât, vulgar.
(Dicţionar de sinonime)
SCÂRNĂVÍ vb. v. defeca, ieşi, jegoşi, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SCÂRNĂV//Í ~ésc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SCÂRNĂV//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scârnav adj. m., pl. scârnavi; f. sg. scârnavă, pl. scârnave
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scârnăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scârnăvésc, imperf. 3 sg. scârnăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scârnăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCÂRNAV adj. v. deşănţat, dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, imoral, impudic, indecent, infam, infect, împuţit, jegos, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mânjit, mârşav, murdar, necuviincios, nedemn, negru, nelegiuit, nemernic, neplăcut, neruşinat, nespălat, nesuferit, netrebnic, obscen, pătat, pornografic, puturos, răpănos, rău, rău-mirositor, respingător, ruşinos, scabros, scelerat, scârbos, slinos, soios, spurcat, ticălos, trivial, urât, vulgar.
(Dicţionar de sinonime)
SCÂRNĂVÍ vb. v. defeca, ieşi, jegoşi, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.
(Dicţionar de sinonime)