scârnăvit

SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCÂRNĂV//Í ~ésc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCÂRNĂV//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scârnăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scârnăvésc, imperf. 3 sg. scârnăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scârnăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scârnăvít, scârnăvítă, adj. 1. (înv.) murdar (cu scârnă). 2. (reg.; despre bătrâni; în forma: schirnăvit) care are sănătatea şubredă; bolnăvicios. 3. (reg.; despre copii; în forma: schirnăvit) smiorcăit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
SCÂRNĂVÍ vb. v. defeca, ieşi, jegoşi, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.
(Dicţionar de sinonime)