SCĂLDÁ, scald, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face baie, a (se) îmbăia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a muia. ♢ Expr. A-şi scălda ochii în lacrimi = a lăcrima sau a plânge. ♦ (Despre ape) A curge udând un teritoriu. Refl. (Despre păsări şi alte animale) A se cufunda, a se tăvăli în nisip, în praf etc. Tranz. (Fam.; în expr.) A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv. – Lat. excaladare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCĂLDÁT, scăldaturi, s.n. Faptul de a (se) scălda; (concr.) loc (într-o apă curgătoare) unde se face baie. – V. scălda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SCĂLDÁ scald tranz. 1) A face să se scalde. 2) A muia din toate părţile; a uda în întregime. ♢ A o scălda a ocoli un răspuns direct şi hotărât. A-şi ~ ochii în lacrimi a plânge. 3) A cuprinde din toate părţile. Marea scaldă ţărmul. /<lat. excaldare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SCĂLDÁ mă scald intranz. (despre fiinţe) A se cufunda în apă, în alt lichid sau într-o substanţă pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). ~ în râu. Găinile se scaldă în praf. ♢ ~ în bani a fi foarte bogat. ~ în bine a trăi în lux. ~ în sânge a omorî din cruzime. /<lat. excaldare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scăldá (-ald, -át), vb. – A face baie. – Mr. (a)scaldu, scladare, megl. scald(ari),istr. scǫd. Lat. excaldāre (Diez, Gramm., I, 12; Puşcariu 1537; REW 2946; Rosetti, I, 173), cf. it. scaldare, prov. escuadar, fr. échauder, sp., port. escaldar. – Der. scaldă, s.f. (baie; cadă de baie); scăldătoare, s.f. (baie; apă pregătită pentru baie; loc de scăldat); scăldătură, s.f. (acţiunea de a se scălda; apa care rămîne de la baie); scălduşcă (var. scălduşe), s.f. (Mold., baie).
(Dicţionarul etimologic român)
scăldá vb., ind. prez. 1 sg. scald, 3 sg. şi pl. scáldă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scăldát s. n., pl. scăldáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCĂLDÁ vb. 1. v. îmbăia. 2. v. uda. 3. v. acoperi.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂLDÁ vb. v. oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂLDÁT adj. înmuiat, muiat, plin. (Cu ochii ~ţi de lacrimi.)
(Dicţionar de sinonime)
SCĂLDÁT s. v. îmbăiere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCĂLDÁT, scăldaturi, s.n. Faptul de a (se) scălda; (concr.) loc (într-o apă curgătoare) unde se face baie. – V. scălda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SCĂLDÁ mă scald intranz. (despre fiinţe) A se cufunda în apă, în alt lichid sau într-o substanţă pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). ~ în râu. Găinile se scaldă în praf. ♢ ~ în bani a fi foarte bogat. ~ în bine a trăi în lux. ~ în sânge a omorî din cruzime. /<lat. excaldare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scăldá (-ald, -át), vb. – A face baie. – Mr. (a)scaldu, scladare, megl. scald(ari),istr. scǫd. Lat. excaldāre (Diez, Gramm., I, 12; Puşcariu 1537; REW 2946; Rosetti, I, 173), cf. it. scaldare, prov. escuadar, fr. échauder, sp., port. escaldar. – Der. scaldă, s.f. (baie; cadă de baie); scăldătoare, s.f. (baie; apă pregătită pentru baie; loc de scăldat); scăldătură, s.f. (acţiunea de a se scălda; apa care rămîne de la baie); scălduşcă (var. scălduşe), s.f. (Mold., baie).
(Dicţionarul etimologic român)
scăldá vb., ind. prez. 1 sg. scald, 3 sg. şi pl. scáldă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scăldát s. n., pl. scăldáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCĂLDÁ vb. 1. v. îmbăia. 2. v. uda. 3. v. acoperi.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂLDÁ vb. v. oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta.
(Dicţionar de sinonime)
SCĂLDÁT adj. înmuiat, muiat, plin. (Cu ochii ~ţi de lacrimi.)
(Dicţionar de sinonime)
SCĂLDÁT s. v. îmbăiere.
(Dicţionar de sinonime)