scăpărătoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligenţă vie. 2. S.f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCĂPĂRĂT//OÁRE ~óri f. Bucată de oţel, care, lovită de cremene, produce scântei; amnar. /a scăpăra + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCĂPĂRĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi fig. Care scapără; scânteietor. /a scăpăra + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scăpărătoáre s. f., g.-d. art. scăpărătórii; pl. scăpărătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scăpărătór adj. m., pl. scăpărătóri; f. sg. şi pl. scăparătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCĂPĂRĂTOÁRE s. (pop.) scăpărământ, (reg.) scăpărar, scăpărătură. (~ cu cremene, iască şi amnar.)
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPĂRĂTOÁRE s. v. brichetă, chibrit, cocoş.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPĂRĂTÓR adj. v. strălucitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scap scapa scapar

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare atoare