scăpărător
[Sinonime]
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s.f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligenţă vie. 2. S.f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCĂPĂRĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi fig. Care scapără; scânteietor. /a scăpăra + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scăpărătór adj. m., pl. scăpărătóri; f. sg. şi pl. scăparătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCĂPĂRĂTÓR adj. v. strălucitor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCĂPĂRĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi fig. Care scapără; scânteietor. /a scăpăra + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCĂPĂRĂTÓR adj. v. strălucitor.
(Dicţionar de sinonime)