scăpăra dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătuşa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieşi cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situaţie grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. şi tranz. A reuşi să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.). 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoţii, a neatenţiei sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ♢ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obţine ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfinţit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greşeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ♢ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudenţă) o indiscreţie. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ♢ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ţine (pe cineva sau ceva) sub continuă observaţie. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuşi momentan să-şi amintească de... 8. Refl. A avea senzaţia acută de defecare sau de urinare, a simţi imperios nevoia de a ieşi afară. – Lat. *excappare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCĂPĂRÁ, scápăr, vb. I. Intranz. 1. A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire. ♢ Expr. Cât ai scăpăra din amnar = extrem de repede. A-i scăpăra (cuiva) picioarele (sau călcâiele) = a fugi foarte repede; a-i sfârâi călcâiele. A scăpăra din picioare = a bate din picioare; a fi nerăbdător. A-i scăpăra cuiva buza (sau buzele, măseaua) de... = a avea mare nevoie de... ♦ Tranz. A aprinde un chibrit. ♦ Tranz. şi intranz. (Despre foc şi flăcări) A arunca, a împrăştia scântei. ♦ (Despre fulgere) A se ivi, a izbucni. ♦ Fig. A apărea, a se ivi deodată, fulgerător. ♢ Expr. A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte. 2. A scânteia, a sclipi. ♦ (Despre ochi) A arunca priviri vii, scânteietoare. ♢ Expr. A-i scăpăra (cuiva) ochii = a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte furios; c) a simţi o durere foarte puternică. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCĂPÁ scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lăsa involuntarcadă din mână. ♢ ~ din mână (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigură. ~ hăţurile din mână, a pierde iniţiativa într-o acţiune. 2) A lăsa din neatenţie să iasă de sub control. ~ mieii din ţarc. 3) A lăsa să se ducă fără a fi folosit; a nu reuşi să prindă. ~ terenul. ~ momentul.~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a ţine sub continuă observaţie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situaţie complicată; a salva; a izbăvi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reuşi să se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbăra. ♢ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viaţa (sau cu zile) a-şi salva viaţa dintr-o mare primejdie; a supravieţui. ~ ca prin minune a scăpa într-un mod de necrezut. 2) A ieşi din câmpul vizual sau din memorie. Titlul cărţii îmi scapă. /<lat. excappare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCĂPÁ mă scap intranz. A nu se putea stăpâni (să nu facă ori să nu spună ceva). ~ cu vorba. /<lat. excappare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SCĂPĂRÁ scápăr 1. intranz 1) A produce scântei (prin lovirea cremenii cu amnarul, prin ciocnirea a două corpuri tari). ♢ Cât ai ~ din amnar într-o clipă. A-i ~ cuiva călcâiele a fugi foarte repede. 2) A se produce fulgere; a fulgera. 3) (despre lumini) A luci ca un fulger; a străfulgera. 4) (despre ochi) A arunca priviri scânteietoare. ♢ A-i ~ cuiva ochii de foame a fi foarte flămând. A-i ~ cuiva ochii de furie a fi foarte furios. 5) (despre gânduri,idei etc.) A se ivi fulgerător. ♢ A-i ~ (cuiva) prin minte (sau prin cap) a-i veni brusc în minte. 2. tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ~ un chibrit. 2) (scântei) A face să se împrăştie. Flăcările scapără scântei. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scăpá (-ap, -át), vb. – 1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greşeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligaţie sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuşi ceva. – 7. (Refl., înv.) A pierde, a înceta să cîştigi. – 8. (Refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (Refl.) A comite o greşeală, a greşi. – 10. (Refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. Lat. excappāre (Diez, I, 368; Puşcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22).
(Dicţionarul etimologic român)

scăpărá (-ápăr, -át), vb. – 1. A scoate foc din cremene. – 2. A scoate scîntei. – 3. A străluci, a sclipi scurt. – Mr. ascapir, ascăpirare, megl. scapir, scăpirari. Origine îndoielnică. Ar putea fi lat. *excapŭlāre „a pune în libertate”, cf. it. scapolare „a elibera” (REW 2955) şi de aici ngr. σϰαπουλίξω, sb. skapulati, cu acelaşi sens, cf. calabr. scapulare „a elibera”. Semantismul este uşor de explicat, deşi a scăpăra este la propriu „a scoate scîntei”. Totuşi, fonetismul din dialecte se opune acestei ipoteze. Celelalte explicaţii sînt insuficiente: din gr. στράπτειν „a face raze” (Cihac, II, 695); din lat. caperāre „a se încreţi” (Tiktin; cf. împotrivă REW 1624b); pus în legătură cu alb. škrep (Meyer 408; Philippide, I, 265; Rosetti, II, 122). Der. scăpărămînt, s.n. (ceea ce e necesar pentru a face foc), se foloseşte mai ales la pl.; scăpărător, adj. (fulgerător); scăpărătoare, s.f. (cremene, amnar); scăpărătură, s.f. (sclipire, scînteiere, licărire).
(Dicţionarul etimologic român)

scăpá vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 sg. şi pl. scápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scăpărá vb., ind. prez. 1 sg. scápăr, 3 sg. şi pl. scápără; conj. prez. 3 sg. şi pl. scápere
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scăpărá, pers. 3 sg. scápără, vb. I (reg.; despre must) a fierbe (pentru a deveni vin); a căpăra.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SCĂPÁ vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. ieşi. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligaţie.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPÁ vb. v. ajunge, intenţiona, plănui, proiecta, veni.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPĂRÁ vb. 1. v. sclipi. 2. v. străluci. 3. a împrăştia. (Focul ~ mii de scântei.)
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPĂRÁ vb. v. clipi, fulgera.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scap scapa scapar

Cuvinte se termină cu literele: ra ara para apara capara