scăpătare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre Soare, Lună şi alţi aştri; la pers. 3) A coborî spre asfinţit; a apune, a asfinţi. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 2. A sărăci. – Lat. *excapitare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCĂPĂTÁRE s.f. Acţiunea de a scăpăta şi rezultatul ei. – V. scăpăta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCĂPĂTÁ scápăt intranz. 1) (despre aştri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinţi; a declina; a coborî; a apune. 2) A aluneca liber în jos. 3) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci. 4) înv. fig. A se afla în declin; a decădea; a regresa. /<lat. excapitare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCĂPĂT//ÁRE ~ări f. 1) v. A SCĂPĂTA. 2) înv. Pierdere a calităţilor morale sau/şi fizice; degenerare. /v. a scăpăta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scăpătá (-ápăt, -át), vb. – 1. A descreşte, a se micşora, a se împuţina. – 2. A luneca în jos, a coborî. – 3. A apune, a asfinţi. – 4. A scoborî, a descinde. – 5. A cădea, a se nărui. – Mr. ascapit, ascăpitare, megl. dăscapit, dăscăpitari, scapitari „a depăşi un nivel”. Lat. exacapĭtāre (Puşcariu 273; REW 1635; Pascu, I, 56; Spitzer, Mitt. Wien, 324), cf. căpăta, şi it. scapitare „a pierde” › ngr. σϰαπετίξω „a se întuneca”, v. fr. deschater ‹ *discapĭtāre (cf. megl.) prov. descapter „a se întuneca”, alb. skupëtoń. Semantismul pare să se explice pornind de la sensul de „a ajunge la ceva”, propriu it. (it. scapitare este la fel ca capitar male). – Der. scăpătăciune, s.f. (decadenţă, mizerie); scăpătat, s.n. (apusul soarelui; crepuscul), cf. mr. scăpitată „apus”. Scopot, s.n. (rată, înghiţitură), cuvînt din Trans., pare să aibă aceeaşi provenienţă.
(Dicţionarul etimologic român)

scăpătá vb., ind. prez. 1 sg. scápăt, 3 sg. şi pl. scápătă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scápete
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scăpătáre s. f., g.-d. art. scăpătării; pl. scăpătări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCĂPĂTÁ vb. 1. v. însera. 2. v. sărăci.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPĂTÁ vb. v. abate, aluneca, apune, asfinţi, coborî, decădea, depărta, devia, dispărea, divaga, greşi, împiedica, împuţina, îndepărta, păcătui, pieri, pleca, poticni, reduce, regresa, scădea.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPĂTÁRE s. v. sărăcire.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPĂTÁRE s. v. apus, asfinţire, asfinţit, decadenţă, decădere, declin, mizerie, regres, sărăcie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A scăpăta ≠ a răsări
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scap scapa scapat

Cuvinte se termină cu literele: re are tare atare patare