scăpare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCĂPÁ, scap, vb. I. 1. Intranz. A se desprinde din...; a se elibera, a se salva (dintr-o cursă, dintr-o strânsoare etc.); a se descătuşa. ♦ A se strecura prin..., a străbate. ♦ A ieşi cu bine dintr-un necaz, dintr-o încurcătură, dintr-o situaţie grea; a se feri de..., a evita, a se apăra de... ♦ Intranz. şi tranz. A reuşi să (se) elibereze de cineva sau de ceva supărător, neplăcut; a (se) descotorosi, a (se) debarasa. ♦ Tranz. A nu mai putea prinde (fiindcă a fugit smulgându-se din mâna cuiva, desprinzându-se din legăturile în care era legat etc.). 2. Tranz. A lăsa un obiect să cadă din mână fără voie (din cauza unei emoţii, a neatenţiei sau din cauză că este prea greu); a da drumul din mână involuntar la ceva. ♢ Expr. A scăpa din mână (pe cineva sau ceva) = a) a pierde de sub control (pe cineva sau ceva); b) a pierde un bun prilej de a face, de a obţine ceva. 3. Intranz. (Rar; despre Soare) A coborî spre asfinţit; a fi în declin, a trece de... 4. Refl. A spune sau a face ceva fără voie, din greşeală; a nu se putea stăpâni de a spune sau de a face ceva. ♢ Expr. (Tranz.) A scăpa o vorbă = a face (din imprudenţă) o indiscreţie. 5. Tranz. A pierde un spectacol, o întâlnire, un tren etc.; a nu mai apuca, a nu mai prinde (întârziind), a sosi prea târziu. 6. Tranz. A lăsa neobservat, a pierde din vedere, a nu lua în seamă, a omite. ♢ Expr. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din ochi (sau din vedere) = a ţine (pe cineva sau ceva) sub continuă observaţie. ♦ Intranz. A trece neobservat, neluat în seamă. 7. Intranz. A nu reuşi momentan să-şi amintească de... 8. Refl. A avea senzaţia acută de defecare sau de urinare, a simţi imperios nevoia de a ieşi afară. – Lat. *excappare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCĂPÁRE, scăpări, s.f. Acţiunea de a (se) scăpa şi rezultatul ei; eliberare, salvare. ♢ Expr. Scăpare din (sau de) vedere = omitere involuntară. A avea (sau a-şi păstra) o portiţă de scăpare = a avea (sau a-şi păstra) un mijloc de a ieşi onorabil dintr-o situaţie neplăcută, încurcată. ♦ Mijloc, posibilitate de a scăpa (1). – V. scăpa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCĂPÁ scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lăsa involuntarcadă din mână. ♢ ~ din mână (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigură. ~ hăţurile din mână, a pierde iniţiativa într-o acţiune. 2) A lăsa din neatenţie să iasă de sub control. ~ mieii din ţarc. 3) A lăsa să se ducă fără a fi folosit; a nu reuşi să prindă. ~ terenul. ~ momentul.~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a ţine sub continuă observaţie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situaţie complicată; a salva; a izbăvi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reuşi să se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbăra. ♢ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viaţa (sau cu zile) a-şi salva viaţa dintr-o mare primejdie; a supravieţui. ~ ca prin minune a scăpa într-un mod de necrezut. 2) A ieşi din câmpul vizual sau din memorie. Titlul cărţii îmi scapă. /<lat. excappare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCĂPÁ mă scap intranz. A nu se putea stăpâni (să nu facă ori să nu spună ceva). ~ cu vorba. /<lat. excappare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCĂP//ÁRE ~ări f. 1) v. A SCĂPA. 2) Ceea ce scapă de ceva; fapt salvator. ♢ A avea o portiţă de ~ a mai avea un mijloc de a ieşi dintr-o situaţie grea. ~ din vedere omitere involuntară. /v. a (se) scăpa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scăpá (-ap, -át), vb. – 1. A se elibera, a evada. – 2. A scuti, a descărca. – 3. A spune ceva, din greşeală. – 4. A evita, a eluda. – 5. A lăsa, a se elibera de o persoană sau de o obligaţie sau obicei. – 6. A nu împlini, a nu reuşi ceva. – 7. (Refl., înv.) A pierde, a înceta să cîştigi. – 8. (Refl.) A aluneca, a lăsa să se ducă. – 9. (Refl.) A comite o greşeală, a greşi. – 10. (Refl., fam.) A se murdări, a face pe el. – Mr. ascap, ascăpare, megl. scap, scăpari. Lat. excappāre (Diez, I, 368; Puşcariu 1542; REW 2952), cf. it. scappare, prov., cat., sp., port. escapar, fr. échapper. Din rom. provin rut. skapaty (Candrea, Elemente, 408), mag. szkepál (Edelspacher 22).
(Dicţionarul etimologic român)

scăpá vb., ind. prez. 1 sg. scap, 2 sg. scapi, 3 sg. şi pl. scápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. scápe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scăpáre s. f., g.-d. art. scăpării; pl. scăpări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCĂPÁ vb. 1. v. desprinde. 2. v. cădea. 3. a (se) salva, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mântui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să ~?) 4. v. elibera, a libera, a salva, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 5. v. ieşi. 6. v. libera. 7. v. evada. 8. v. scoate. 9. v. scutura. 10. v. descotorosi. 11. v. debarasa. 12. a se achita. (A ~ de o mare obligaţie.) 13. v. dezbăra. 14. v. sustrage. 15. v. pierde. 16. v. omite. 17. v. strecura.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPÁ vb. v. ajunge, intenţiona, plănui, proiecta, veni.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂPÁRE s. 1. v. desfacere. 2. v. cădere. 3. v. salvare. 4. v. adăpost. 5. v. eliberare. 6. v. ieşire. 7. v. desco-torosire. 8. v. dezbărare. 9. v. pierdere. 10. omisiune, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 11. v. inadver-tenţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scap scapa scapar

Cuvinte se termină cu literele: re are pare apare capare