scărmănătoare

SCĂRMĂNĂTÓR, -OÁRE, scărmănători, -oare, subst. 1. S.m. şi f. (Rar) Persoană care se îndeletniceşte cu scărmănatul¹. 2. S.f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCĂRMĂNĂT//OÁRE ~óri f. Unealtă sau instalaţie pentru scărmănat materiale fibroase. /a scărmăna + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCĂRMĂNĂTÓR ~oáre ( ~óri , ~oáre ) m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de scărmănare a lânii sau a altor materiale fibroase. /a scărmana +suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scărmănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. scărmănătoárei; pl. scărmănătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scărmănătoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. scărmănătórii; pl. scărmănătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scărmănătór s. m., pl. scărmănătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCĂRMĂNĂTOÁRE s. v. darac.
(Dicţionar de sinonime)