scafă dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCÁFĂ, scafe, s.f. 1. Căuş. ♦ Strachină (mare) de lemn scobit; găvan. 2. (Arhit.) Suprafaţă curbă sau cu muluri care face racordarea între pereţii şi tavanul unei încăperi sau între pereţi şi podea. 3. Piesă (de ceramică, din beton etc.) cu care se execută scafele (2). – Din ngr. skáfi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÁF//Ă ~e f. 1) Strachină de lemn. 2) Căuş cu mâner folosit pentru a lua făină, grăunţe etc. 3) Suprafaţă curbă care face racordul între pereţi şi tavan sau între pereţi şi podeaua unei încăperi. 4) Ansamblu ornamental aplicat pe tavan pentru a ascunde vederii corpurile de iluminat. /<ngr. skáfi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scáfă (-fe), s.f. – 1. (Înv.) Ceaşcă, cupă, vas. – 2. (Mold.) Strachină. – 3. Polonic, căuş, vas de lemn. – 4. Hîrcă. – Mr., megl. scafă. Mgr. (gr.) σϰάφη „orice obiect turnat” (Roesler 575; Murnu 49; Diculescu, Elementele, 468), cf. it. scafa „barcă” (REW 7653). – Der. scăfîrlie (var. scăfălie), s.f. (hîrcă, craniu), cu suf. expresiv -îrlă, cf. cocîrlă, ciocîrlie; scăfău, s.n. (polonic de lemn); scăfiţă, s.f. (Mold., strachină).
(Dicţionarul etimologic român)

scáfă s. f., g.-d. art. scáfei; pl. scáfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scafá vb. I (înv.) 1. a scobi cu dalta; a găuri. 2. a cizela.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SCÁFĂ s. 1. v. căuş. 2. găvan. (~ în care se pun bucatele.)
(Dicţionar de sinonime)

SCÁFĂ s. v. albie, carapace, căpăţână, ceaşcă, craniu, cupă, curs, cutie craniană, disc, hârcă, matcă, pahar, platou, scăfârlie, taler, talger, tas, teică, tigvă, ţeastă, ţest, vad.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scaf

Cuvinte se termină cu literele: fa afa cafa