scafandru dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCAFÁNDRU, (1) scafandri, s.m., (2) scafandre, s.n. 1. S.m. Persoană specializată în lucrări sub apă cu ajutorul unui aparataj special; scafandrier. 2. S.n. Costum special, impermeabil, închis ermetic, prevăzut cu aparat respirator, cu care se îmbracă scafandrii (1) când coboară sub apă, aviatorii care zboară la altitudini înalte şi cosmonauţii. – Din fr. scaphandre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCAFÁNDR//U2 ~i m. Persoană specializată în efectuarea diverselor lucrări sub apă. /<fr. scaphandre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCAFÁNDR//U1 ~e n. 1) Costum etanş pentru scufundări, asigurând condiţii normale de viaţă şi de muncă în mediul acvatic. 2) Echipament special pentru piloţi şi cosmonauţi. [Sil. sca-fan-dru] /<fr. scaphandre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCAFÁNDRU2, -Ă, scafandri, -e, s.m. şi f. Persoană specializată în lucrări sub apă. – Fr. scaphandre (< gr.).
(Dicţionarul limbii române moderne)

SCAFÁNDRU s.m. Muncitor calificat pentru a executa coborâri şi lucrări sub apă cu ajutorul scafandrului; scafandrier. [< it. scafandro].
(Dicţionar de neologisme)

SCAFÁNDRU s.n. Costum închis ermetic şi prevăzut cu o pompă de aer, care permite coborârea sub apă pentru executarea anumitor lucrări. ♦ Costum de zbor folosit la părăsirea navei în atmosfera superioară şi în spaţiul cosmic. [< fr. scaphandre, it. scafandro, cf. gr. skaphe – barcă, aner – om].
(Dicţionar de neologisme)

SCAFÁNDRU I. s. m. 1. marinar specializat în lucrări sub apă cu ajutorul scafandrului (II, 1); scafandrier. 2. persoană specializată care, cu ajutorul unui scafandru (II, 2), efectuează zboruri sau cercetări în spaţiul cosmic. II. s. n. 1. costum închis ermetic care permite coborârea sub apă pentru executarea anumitor lucrări. 2. echipament izolant purtat de cosmonauţi. (< fr. scaphandre)
(Marele dicţionar de neologisme)

scafándru (persoană) s. m., art. scafándrul; pl. scafándri, art. scafándrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scafándru (obiect) s. n., art. scafándrul; pl. scafándre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCAFÁNDRU s. cufundător, scafandrier, (rar) plonjor. (~ de mare adâncime.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scaf scafa scafan

Cuvinte se termină cu literele: ru dru ndru andru fandru