scamă

SCÁMĂ, scame, s.f. 1. Fir subţire şi scurt, destrămat dintr-o ţesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte şi subţiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuinţate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoşate şi întrebuinţate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. s q u a m a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÁM//Ă ~e f. 1) Fir foarte scurt, destrămat dintr-o ţesătură şi devenit pufos. 2) Deşeu de filatură, constând din fibre textile scurte şi pufoase, folosit pentru obţinerea vatei industriale. 3) la pl. Puf de plante (păpădie, plop). /<lat. squama
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scámă (-me), s.f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Puşcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Puşcariu 1541; REW 8202); scămoşa, vb. (a destrăma, a deşira o ţesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puţin atestat, pe care Puşcariu 1539 şi REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deşira), pe care Puşcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea scame în sânge expr. a suferi de o boală venerică (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

scámă s. f., g.-d. art. scámei; (fire) pl. scáme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCÁMĂ s. (înv.) şarpie. (~ pentru pansamente.)
(Dicţionar de sinonime)

SCÁMĂ s. v. puf, rumegătură, rumeguş, vată.
(Dicţionar de sinonime)

SCĂMÁ vb. v. scămoşa.
(Dicţionar de sinonime)