scanda dex - definiţie, sinonime, conjugare

scanda

[Conjugare]
SCANDÁ, scandez, vb. I. Tranz. A recita un vers (de obicei grec sau latin), descompunându-l în diferitele sale unităţi metrice sau silabice; p. gener. a citi, a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. ♦ A citi o frază muzicală accentuând timpii tari. – Din fr. scander.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCAND//Á ~éz tranz. 1) (în special versuri latineşti sau greceşti) A recita cu voce tare, evidenţiind structura metrică. 2) (îndemnuri, sloganuri etc.) A striga într-un ritm susţinut, evidenţiind fiecare cuvânt sau silabă (în timpul unor manifestaţii, competiţii etc.). /<fr. scander, lat. scandare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCANDÁ, scandez, vb. I. Tr. 1. A recita versuri greceşti sau latineşti, marcând unităţile metrice sau silabice; (p. ext.) a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. A citi o frază muzicală, accentuând timpii tari.
(Dicţionarul limbii române contemporane)

SCANDÁ vb. I. tr. A marca măsura versurilor greceşti sau latineşti, descompunându-le în unităţile lor metrice sau silabice; a recita respectând valoarea silabelor. ♦ A vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă etc. ♦ (Muz.) A citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. [< fr. scander, cf. lat. scandere – a urca].
(Dicţionar de neologisme)

SCANDÁ vb. tr. 1. a recita versuri (greceşti sau latineşti), descompunându-le în unităţile lor metrice sau silabice. ♢ a vorbi, a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. a citi o frază muzicală, punând accentul pe timpii tari. (< fr. scander, lat. scandare)
(Marele dicţionar de neologisme)

scandá vb., ind. prez. 1 sg. scandéz, 3 sg. şi pl. scandeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scan scand

Cuvinte se termină cu literele: da nda anda canda