scaun dex - definiţie, sinonime, conjugare

scaun

[Sinonime]
SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să şadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamnaţilor la moarte (în Statele Unite ale Americii) ♢ Compus: (pop.) Scaunul-lui-Dumnezeu = constelaţia Casiopeea. (Bot.) scaunul-cucului = plantă erbacee cu flori purpurii care creşte în locuri nisipoase şi pietroase (Dianthus giganteus). ♦ Fig. (Mai ales urmat de determinări) Locul, funcţia deţinută de cineva ca membru al unei adunări (elective). 2. Tron; p. ext. funcţia şi autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ♦ Fig. Reşedinţa monarhului sau a cârmuirii; capitala unui stat. ♢ Sfântul Scaun sau Scaunul Apostolic (sau Pontifical) = reşedinţa papei; p. ext. papalitatea. ♦ Circumscripţie teritorial-administrativă a saşilor şi a secuilor din Transilvania, în cadrul organizaţiei de stat austro-ungare. ♦ (Determinat prin „de judecată”) Instanţă judecătorească. II. 1. (Pop.; de obicei urmat de determinări) Dispozitiv de lemn în formă de masă sau de bancă, la care îşi exercită profesiunea diverşi meseriaşi. ♦ Butuc pe care se taie carnea la măcelărie. p. ext. măcelărie. 2. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, maşini sau organe de maşini. 3. Schelet făcut din grinzi de lemn, care susţine învelitoarea unui acoperiş şi elementele pe care aceasta se sprijină. 4. Placă de lemn cu două picioruşe şi o faţă curbă, pe care se sprijină coardele instrumentelor muzicale cu arcuş. III. Faptul de a elimina materiile fecale; p. ext. (concr.) materiile fecale eliminate de cineva. – Lat. scamnum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÁUN ~e n. 1) Mobilă cu patru picioare, cu sau fără spetează, pe care poate şedea o singură persoană. ♢ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnaţi la moarte. ~ de tortură dispozitiv care servea, în trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecată (sau al judecăţii) se spunea în trecut unei instanţe judecătoreşti. Cu ~ la cap înţelept. A sta între două ~e a ocupa o poziţie nesigură. 2) pop. Bancă (cu spetează sau fără) pe care se pot aşeza mai multe persoane. 3) înv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ♢ A ridica, a înălţa, a pune (sau a se urca, a veni) în ~ a (se) face domn. A se coborî din ~ a abdica. 4) înv. Reşedinţă a unui monarh. ♢ Cetate de ~ capitală. Sfântul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) reşedinţa papei; papalitate. 5) Materiile fecale eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a susţine un acoperiş. 7) Parte componentă, menită să susţină ceva. ~ul spicului. 8) Placă mică de lemn care serveşte ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcuş; căluş. /<lat. scamnum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scáun (-ne), s.n. – 1. Mobilă pe care poate sta o singură persoană. – 2. Masa dogarului şi a rotarului şi, în general, bancul de lucru. – 3. Butucul măcelarului, măcelărie. – 4. Suport, postament, picior. – 5. Punte, căluş la vioară. – 6. Cuzinet la cuiul inimii de la car. – 7. Cleşte dublu care prinde talpa saniei . – 8. Tont. – 9. Sediu, reşedinţă, capitală. – 10. Regat, domnie. – 11. (Înv.) Jurisdicţie, circumscripţie. – 12. Sediu al inteligenţei, judecăţii, cugetării, înţelepciunii. – 13. Diaree, evacuare a intestinelor. – Var. Banat, Trans. scamn. Mr. scamnu. Megl. scand, istr. scǫnd. Lat. scamnum (Puşcariu 1546; REW 7649), cf. it. (calabr.) scanno, prov. escan, sp. escano, port. escanho. Rezultatul rom. este discutabil, cf. Procopovici, RF, II, 185; Ivănescu, BF, II, 154; Rosetti, I, 86. Se presupune că ar trebui să se pornească de la o var. lat. *scabnum, ca efect al unei contaminări cu scabellum (Tiktin) sau prin a fi un b primitiv (Graur, BL, IV, 113); dar ar fi de presupus că scamnum s-ar fi folosit alături de *scabnum, dacă se ia în consideraţie var. Mai probabil scaun este un rezultat intern, pornind de la scamnu, chiar dacă trebuie recunoscut că explicaţia acestei evoluţii nu este simplă. Este de remarcatgrupul mn, deşi curent în rom. (lemn, semn, amnar, toamnă), pare să se confunde uneori cu vn, bn, cf. rîvnirîmni, rîmnic ‹ sl. rybĭnikŭ, schimnicschivnic, pivniţăpimniţă etc. Rezultatul dialectal, scand, pare să provină dintr-o disimilare de tipul scamnu*scamdu. Der. scăunel (var. scăueş), s.n. (scaun mic), poate din lat. scabellum (cf. REW 7633) sau mai probabil din scăunel, ca cetioarăcetinioarăcetină; scăunaş, s.m. (scăunel; s.m., geambaş, negustor de vite); scăuneci, s.n. (Olt., Trans., scaun mic); scăunoaie, s.f. (masă de dogar); înscăuna, vb. (a întrona); descăuna, vb. (a detrona).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea scaun la cap expr. a fi înţelept (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

Sfântul Scáun adj. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Scáunul-lui-Dumnezéu (astron.) s. pr. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scáun s. n., pl. scáune
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Scáunul apostólic s. pr. n. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Scáunul pontificál s. pr. n. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scáunul-Dómnului (bot.) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCAUN DE ÎNSPIŢÁT s. v. cobilă.
(Dicţionar de sinonime)

SCÁUNUL s. art. v. casiopeea.
(Dicţionar de sinonime)

SCAUNUL-PÓPII s. v. arşinic.
(Dicţionar de sinonime)

SCÁUN s. 1. (prin Ban.) scamnie. (S-a aşezat pe ~.) 2. (TEHN.) scăunoaie. (~ al dulgherului.) 3. (TEHN.) cal. (~ la scăunoaie.) 4. (TEHN.) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (~ al rotarului.) 5. (TEHN.) butuc, pat, picior, strat, talpă, (reg.) pitrucă, stârciog. (~ la sucală, la vârtelniţă.) 6. (TEHN.) bătător, strat, trup. (~ la meliţă.) 7. butuc, trunchi. (~ de măcelărie.) 8. (MUZ.) căluş, scăunaş, scăunel. (~ la un instrument cu coarde.)
(Dicţionar de sinonime)

SCÁUN s. v. abator, capitală, căţel, cocleţ, consiliu, cordenci, defecare, defecaţie, divan, domnie, excrement, fecale, ieşire, judecătorie, măcelărie, năsălie, oplean, patru, pod, posadă, purgaţie, scară, schimbătoare, sfat, tribunal, tron.
(Dicţionar de sinonime)

SCAUNUL-DÓMNULUI s. v. brumărea.
(Dicţionar de sinonime)

SCAUNUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. cuişoare.
(Dicţionar de sinonime)

SCAUN DE SPÍŢE s. v. cobilă.
(Dicţionar de sinonime)

SCAUNUL DE DINAÍNTE s. v. gresie, perinoc.
(Dicţionar de sinonime)

SCAUNUL-CÚCULUI s. v. garoafă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sca scau

Cuvinte se termină cu literele: un aun caun