scelerată

SCELERÁT, -Ă, sceleraţi, -te, s.m. şi f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârşească; om mârşav, ticălos, criminal. ♢ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCELERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival livr. (despre persoane) Care a săvârşit sau este în stare să săvârşească o crimă; criminal. /<fr. scélerat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCELERÁT, -Ă adj., s.m. şi f. Criminal, ucigaş, nelegiuit, mârşav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].
(Dicţionar de neologisme)

SCELERÁT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaş, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)
(Marele dicţionar de neologisme)

scelerát s. m., pl. sceleráţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scelerátă s. f., pl. sceleráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCELERÁT adj. v. ticălos.
(Dicţionar de sinonime)