scenotehnica

SCENOTÉHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice şi a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (1). – Scenă + tehnică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica aparaturii de scenă şi a trucajelor mecanice în teatru. [Gen. -cii. / < scenă + tehnică].
(Dicţionar de neologisme)

SCENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la scenotehnică. II. s. f. tehnica folosirii aparaturii de scenă şi a trucajelor mecanice în teatru. (după it. scenotecnico)
(Marele dicţionar de neologisme)

scenotéhnic adj. m., pl. scenotéhnici; f. sg. scenotéhnică, pl. scenotéhnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scenotéhnică s. f., g.-d. art. scenotéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)