sceptic

SCÉPTIC, -Ă, sceptici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoieşte de toate. 2. Adj. Care aparţine scepticismului, privitor la scepticism. 3. S.m. şi f. Adept al scepticismului (1). – Din fr. sceptique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÉPTI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de scepticism; propriu scepticismului. 2) şi substantival Care nu are încredere în nimic; care pune totul la îndoială; neîncrezător; incredul. /< sceptique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCÉPTI//C² ~ci m. Adept al scepticismului. /<fr. sceptique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCÉPTIC, -Ă adj. Care nu crede nimic, care se îndoieşte de orice. // s.m. şi f. Adept al scepticismului. [< fr. sceptique, cf. gr. skeptikos < skeptomai – examinez].
(Dicţionar de neologisme)

SCÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu crede nimic, care se îndoieşte de orice. 2. (adept) al scepticismului. (< fr. sceptique)
(Marele dicţionar de neologisme)

scéptic adj. m., s. m., pl. scéptici; f. sg. scéptică, pl. scéptice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCÉPTIC adj. v. neîncrezător.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Sceptic ≠ optimist
(Dicţionar de antonime)