sceptru

SCÉPTRU, sceptre, s.n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. ♦ Fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÉPTR//U ~e n. 1) Baston încrustat cu metal şi cu pietre scumpe, purtat de un suveran ca simbol al puterii supreme. 2) fig. Autoritate suverană; putere supremă. /<lat. sceptrum, fr. sceptre, it. scettro
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scéptru (-re), s.n. – Baston, simbol al autorităţii. – Var. înv. schiptru. Mr. schiptru. Lat. sceptrum (sec. XIX), şi var. din mgr. σϰήπτρον (Murnu 50), cf. sl. skiptrŭ (Vasmer, Gr., 133). Sec. XVII.
(Dicţionarul etimologic român)

SCÉPTRU s.n. Un fel de baston împodobit, care se poartă ca semn al autorităţii. ♦ (Fig.) Demnitate, putere, mărime, domnie. [Pl. -re, -ruri (s.m.) -ri. / cf. fr. sceptre, lat. sceptrum, gr. skeptron – baston].
(Dicţionar de neologisme)

SCÉPTRU s. n. baston împodobit, purtat de suverani, ca însemn al puterii lor. ♢ (fig.) demnitate, putere, mărire; domnie. (< fr. sceptre, lat. sceptrum)
(Marele dicţionar de neologisme)

scéptru s. n., art. scéptrul; pl. scéptre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCÉPTRU s. (înv. şi reg.) toiag, (înv.) schiptru. (~ domnitorului.)
(Dicţionar de sinonime)

SCÉPTRU s. v. domnie.
(Dicţionar de sinonime)