schelălăit dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCHELĂLĂÍ vb. IV. v. chelălăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCHELĂLĂÍT, schelălăituri, s.n. Chelălăit1. – V. schelălăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCHELĂLĂÍ pers. 3 schélălăie intranz. 1) (mai ales despre câini) A scoate sunete ascuţite, dese şi repetate. 2) fig. fam. (despre copii) A plânge cu sughiţuri dese şi repetate. /s + a chelălăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCHELĂLĂÍT n. 1) v. A SCHELĂLĂI. 2) Sunet caracteristic, ascuţit şi repetat, scos mai ales de câini. /v. a schelălăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

schelălăí vb., ind. prez. 3 sg. schélălăie
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCHELĂLĂÍ vb. a chelălăi, a scheuna, (reg.) a ţilăi. (Câinele ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SCHELĂLĂÍT s. chelălăială, chelălăit, chelă-lăitură, schelălăială, schelălăitură, scheunare, scheunat, scheunătură, (rar) scheaun. (~ de câine.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sch sche schel schela

Cuvinte se termină cu literele: it ait lait alait lalait