scheletele
[Sinonime]
SCHELÉT, schelete, s.n. 1. Totalitatea oaselor care susţin corpul unui vertebrat; sistemul osos aşezat în poziţia sa naturală. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistenţă al unei construcţii sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau ştiinţifice; schemă. – Din fr. squelette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCHELÉT ~e n. 1) (la om şi la animale) Ansamblul oaselor dintr-un organism; osatură. 2) fig. Fiinţă foarte slabă. 3) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistenţă a unei construcţii; osatură; carcasă. ~ de avion. 4) fig. Construcţie internă a unei opere scrise; schemă compoziţională; osatură. /<ngr. skeletos, lat. sceletus, fr. squelette, germ. Skelett
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
schelét (-te), s.n. – Sistemul osos. Fr. squelette. – Der. scheletic, adj., din fr. squelettique.
(Dicţionarul etimologic român)
SCHELÉT s.n. 1. Partea osoasă a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatură. 2. Totalitatea pieselor de rezistenţă care formează o construcţie sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schemă sumară a unei opere literare, ştiinţifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos].
(Dicţionar de neologisme)
SCHELÉT s. n. 1. partea osoasă sau calcaroasă a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formează structura de rezistenţă a unei construcţii sau a unui sistem tehnic; osatură. 3. (fig.) plan, schemă sumară a unei opere literare, ştiinţifice etc. 4. fracţiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung şi subţire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt. (< fr. squelette)
(Marele dicţionar de neologisme)
schelét s. n., pl. scheléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCHELÉT s. 1. v. sistem osos. 2. v. schelărie. 3. v. structură.
(Dicţionar de sinonime)
SCHELÉT s. v. schemă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCHELÉT ~e n. 1) (la om şi la animale) Ansamblul oaselor dintr-un organism; osatură. 2) fig. Fiinţă foarte slabă. 3) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistenţă a unei construcţii; osatură; carcasă. ~ de avion. 4) fig. Construcţie internă a unei opere scrise; schemă compoziţională; osatură. /<ngr. skeletos, lat. sceletus, fr. squelette, germ. Skelett
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
SCHELÉT s.n. 1. Partea osoasă a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatură. 2. Totalitatea pieselor de rezistenţă care formează o construcţie sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schemă sumară a unei opere literare, ştiinţifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos].
(Dicţionar de neologisme)
SCHELÉT s. n. 1. partea osoasă sau calcaroasă a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formează structura de rezistenţă a unei construcţii sau a unui sistem tehnic; osatură. 3. (fig.) plan, schemă sumară a unei opere literare, ştiinţifice etc. 4. fracţiune granulometrică a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung şi subţire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuvânt. (< fr. squelette)
(Marele dicţionar de neologisme)
schelét s. n., pl. scheléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SCHELÉT s. 1. v. sistem osos. 2. v. schelărie. 3. v. structură.
(Dicţionar de sinonime)
SCHELÉT s. v. schemă.
(Dicţionar de sinonime)