schiere

SCHIÁ, schiez, vb. I. Intranz. A aluneca pe zăpadă cu schiurile; a face schi (2). [Pr.: schi-a] – Din fr. skier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCHI//Á ~éz intranz. A se da cu schiurile. [Sil. schi-a] /<fr. skier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „umbră”, „umbros”, „umbrit”. [Pron. schi-a-, var. scia-. / < fr. skia, cf. gr. skia].
(Dicţionar de neologisme)

SCHIÉRE s.f. Acţiunea de a schia şi rezultatul ei. [Pron. schi-e-. / < schia].
(Dicţionar de neologisme)

SCHIÁ¹ vb. intr. a luneca pe zăpadă cu schiurile, a face schi (2). (< fr. skier)
(Marele dicţionar de neologisme)

SCHIA²-/SCIA-/SCIADO-/SCIO- elem. „umbră, umbros”, „umbrelă”. (< fr. skia-, sciado-, scio-, cf. gr. skia, -ados)
(Marele dicţionar de neologisme)

schiá vb., ind. prez. 1 sg. schiéz, 3 sg. şi pl. schiáză (sil. schi-a-), 1 pl. schiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. schiéze (sil. schi-e-); ger. schiínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)