schimnici dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s.m. şi f (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s.m. şi f.] – Din sl. skimĩnikŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viaţă de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCHÍMNI//C ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăieşte într-un loc izolat de lume, petrecându-şi viaţa în post şi rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SCHIMNIC//Í ~ésc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCHIMNIC//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

schímnic s. m., pl. schímnici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

schimnicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. schimniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCHÍMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.
(Dicţionar de sinonime)

SCHÍMNIC s. v. pustnic.
(Dicţionar de sinonime)

SCHIMNICÍ vb. v. pustnici.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sch schi schim schimn

Cuvinte se termină cu literele: ci ici nici mnici imnici