schinuță
SCHINÚŢĂ, schinuţe, s.f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe care creşte în regiunile montane; bănică (Phyteumia orbiculae). – Schin (=spin) + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
schinúţă s. f., g.-d. schinúţei; pl. schinúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
schinúţă s. f., g.-d. schinúţei; pl. schinúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)