schismă dex - definiţie, sinonime, conjugare

schismă

[Sinonime]
SCHÍSMĂ, schisme, s.f. Separarea formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă căreia îi aparţine; p. ext. dezbinare sau neînţelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCHÍSM//Ă ~e f. 1) rel. Separare a unor comunităţi religioase de o biserică unitară în urma unor neînţelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei] /<ngr. shísma, lat. schisma, fr. schisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

schísmă (-me), s.f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) şi modern din fr. schisme. – Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

SCHÍSMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioşi de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînţelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme].
(Dicţionar de neologisme)

SCHÍSMĂ s. f. 1. separare formală a unui grup de credincioşi de o comunitate religioasă. 2. dezbinare, neînţelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. (< fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)
(Marele dicţionar de neologisme)

schísmă s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCHÍSMĂ s. v. sciziune.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sch schi schis schism

Cuvinte se termină cu literele: ma sma isma hisma chisma