scientism

SCIENTÍSM s.n. Concepţie filozofică iniţiată la sfârşitul sec. XIX şi manifestată prin afirmarea multilaterală a spiritului ştiinţific (şi adesea prin absolutizarea rolului ştiinţei). [Pr.: sci-en-] – Din fr. scientisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCIENTÍSM m. Concepţie care absolutizează rolul ştiinţei în dezvoltarea societăţii. [ Sil. sci-en-] /<fr. scietisme, it. scientismo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCIENTÍSM¹ s.n. Concepţie de esenţă pozitivistă care consideră ştiinţa concepută ca un ansamblu de cunoştinţe exacte, singura în măsură să rezolve toate problemele cunoaşterii. ♦ Poziţie teoretică avansată a unor savanţi cu vederi dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. [Pron. sci-en-. / < fr. scientisme, cf. it. scientismo].
(Dicţionar de neologisme)

SCIENTÍSM² s.n. Doctrină şi practică a unei secte creştine din Statele Unite ale Americii, fundată pentru a combate prin rugăciune orice rău fizic sau moral. [Pron. sci-en-. / cf. it. scientismo, engl. scientism].
(Dicţionar de neologisme)

SCIENTÍSM s. n. 1. concepţie filozofică pozitivistă care consideră că ştiinţa, concepută ca un ansamblu de cunoştinţe „pozitive”, exacte, eliberată de orice implicaţii „metafizice”, este singura în măsură să rezolve toate problemele cunoaşterii; fetişizare a ştiinţei. 2. poziţie teoretică avansată a unor savanţi cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

scientísm s. n. (sil. sci-en-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)