scizionare dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCIZIONÁ, scizionez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) despărţi, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un întreg organizat. [Pr.: -zi-o-] – Din sciziune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCIZIONÁRE, scizionări, s.f. Acţiunea de a (se) sciziona şi rezultatul ei. [Pr.: -zi-o-] – V. sciziona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCIZIONÁR, -Ă, scizionari, -e, adj. (Rar) Scizionist. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. scissionaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCIZION//Á ~éz tranz. A face să se scizioneze. [ Sil. sci-zi-o- ] /sciziune + suf. ~ona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCIZION//Á pers. 3 se ~eáză intranz. (despre colectivităţi, organizaţii, mişcări etc.) A se despărţi în fracţiuni (pe baza diferenţelor de principii); a suferi o sciziune. /sciziune + suf. ~ona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCIZIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) despărţi, a (se) separa, a (se) desprinde dintr-un tot organizat. [Pron. -zi-o-. / < scizi(une) + -ona].
(Dicţionar de neologisme)

SCIZIONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) sciziona şi rezultatul ei; sciziune. [< sciziona].
(Dicţionar de neologisme)

SCIZIONÁR, -Ă adj. Scizionist. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. scissionnaire].
(Dicţionar de neologisme)

SCIZIONÁ vb. tr., refl. a (se) despărţi, a (se) separa, a (se) desprinde. (< fr. scissionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

scizioná vb. (sil. -zi-o-), ind. prez. 1 sg. scizionéz, 3 sg. şi pl. scizioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scizionáre s. f. (sil. -zi-o-), g.-d. art. scizionării; pl. scizionări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scizionár adj. m., pl. scizionári; f. sg. scizionáră, pl. scizionáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: sc sci sciz scizi scizio

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare ionare