sclerometru
SCLEROMÉTRU, sclerometre, s.n. Instrument pentru determinarea durităţii unui corp metalic, prin măsurarea rezistenţei lui la zgâriere. – Din fr. scléromètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCLEROMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea durităţii mineralelor şi a corpurilor metalice. [< fr. scléromètre, cf. gr. skleros – dur, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)
SCLEROMÉTRU s. n. aparat folosit în sclerometrie. (< fr. scléromètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
sclerométru s. n. (sil. -tru), art. sclerométrul; pl. sclerométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCLEROMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea durităţii mineralelor şi a corpurilor metalice. [< fr. scléromètre, cf. gr. skleros – dur, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
sclerométru s. n. (sil. -tru), art. sclerométrul; pl. sclerométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)