scleroză

SCLERÓZĂ, scleroze, s.f. Boală care se manifestă prin modificarea structurii normale a unui organ sau a unui ţesut, din cauza proliferării ţesutului conjunctiv pe care îl conţine. – Din fr. sclérose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCLERÓZ//Ă ~e f. Stare patologică constând în modificarea structurii normale a unui organ sau ţesut ca urmare a proliferării unui ţesut conjunctiv. /<fr. sclérose
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCLERÓZĂ s.f. Întărire patologică a ţesuturilor, în special a ţesutului conjunctiv; sclerom. [< fr. sclérose, cf. gr. skleros – tare, rigid].
(Dicţionar de neologisme)

SCLERÓZĂ¹ s. f. 1. induraţie a ţesuturilor, în special a celui conjunctiv; sclerom. o ~ în plăci = boală prin leziuni cu multiple focare de demielinizare, diseminate în sistemul nervos central, putând antrena tulburări neurologice diverse. 2. (fig.) stare a ceea ce nu mai este capabil de evoluţie, de adaptare, a ceea ce şi-a pierdut orice supleţe. (< fr. sclérose)
(Marele dicţionar de neologisme)

-SCLERÓZĂ² elem. scler(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)

scleróză s. f., g.-d. art. sclerózei; pl. scleróze
(Dicţionar ortografic al limbii române)