sclipire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. Intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – Cf. c l i p i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCLIPÍRE, sclipiri, s.f. Faptul de a sclipi; sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – V. sclipi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCLIP//Í ~ésc intranz. 1) (despre aştri şi despre alte surse de lumină) A se vedea luminând. 2) (despre lucruri) A luci, reflectând emanaţia unei surse de lumină; a scânteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curăţeniei); a străluci; a luci. Mobila ~eşte. 4) fig. (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoţii puternice); a sticli; a scânteia; a luci. /v. a clipi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sclipí (-pésc, -ít), vb. – A luci, a străluci, a scînteia, a licări. Gr. sau mgr. στίλβω, aorist ἔστιλψα „a luci”, prin intermediul unui rezultat *stlipi; prin schimbarea stl, ‹ scl, cf. scîlcia. Legătura cu sl. klepati „a închide”, cf. clipi (Cihac, II, 331; Tiktin; Candrea) este improbabilă. Este dubletul lui sclivisi, vb. (a lustrui; a se găti), din ngr. στίλβω, aorist στιλβήσω „a lustrui” (Cihac, I, 697; Gáldi 249; Graur, BL, IV, 114), der. scliviseală, s.f. (lustruială, şlefuire), şi sclivisitoare, s.f. (lustruitoare); şi a lui sclifosi, vb. refl. (a se spilcui, a se găti; a se smiorcăi), din ngr. στιλβώνω, aorist στιλβώσω (Gáldi 249; legătura cu gr. ϰλαίω, aorist ἔϰλαψα „a plînge”, sugerată de Cihac, II, 696 şi Geheeb 34 nu este probabilă), der. sclifoseală, s.f. (moft, capriciu). Der. sclipeală, s.f. (strălucire); sclipeţ (var. Maram. *sclipet), s.m. (scrîntitoare, Potentilla tormentilla), sclipiş, s.n. (licăr, fulger); sclipicios (var. sclipitor), adj. (care sclipeşte); sclipitură, s.f. (lucire).
(Dicţionarul etimologic român)

sclipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sclipésc, imperf. 3 sg. sclipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sclipeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sclipíre s. f., g.-d. art. sclipírii; pl. sclipíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCLIPÍ vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a străfulgera. (Luminiţe ~ în noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 3. v. pâlpâi. 4. v. lumina. 5. v. străluci. 6. a luci, a scânteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SCLIPÍ vb. v. clipi.
(Dicţionar de sinonime)

SCLIPÍRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpă-rare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriş, sclipitură, zare, (pop. şi fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. v. scintilaţie. 3. v. strălucire. 4. licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scl scli sclip sclipi

Cuvinte se termină cu literele: re ire pire ipire lipire