scoți dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCOÁTE, scot, vb. III. Tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr-un spaţiu, dintr-un înveliş etc. pentru a elibera sau a utiliza. ♢ Expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul. ♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja. 3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfăţişa, a expune. ♢ Expr. A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitaţie) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitaţie). A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui. 4. A(-şi) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc. ♢ Expr. Pe unde scot (sau scoţi etc.) cămaşa? = cum aş (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)? ♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracţiune. 5. A trage afară cu forţa; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o măsea. ♢ Expr. A scoate (cuiva) sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva). A-şi scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproşa (ceva cuiva). A-şi scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-şi imputa, a-şi reproşa. ♦ Fig. A obţine, a căpăta (cu greutate). 6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit loc. ♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva. ♢ Expr. A scoate (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea. 7. A îndepărta pe cineva dintr-o funcţie, a da afară. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un şir. ♢ Expr. A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcţioneze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulaţie. A scoate corecturile = a îndrepta greşelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar. 8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva. ♢ Expr. A scoate (pe cineva) din viaţă (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva) din... = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva). ♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acţiune). 9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un loc. O potecă i-a scos din pădure. ♢ Expr. A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuşi. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva). 10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situaţie grea. 11. A obţine un produs din ceva; a extrage, a fabrica. 12. A dobândi, a câştiga, a obţine. ♢ Expr. A-şi scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-şi câştiga existenţa, a dobândi cele necesare traiului. ♦ A lua înapoi, a recupera. 13. A lua, a ridica, a obţine (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit loc. 14. A face ca cineva să parvină, să obţină o situaţie mai bună; a promova. Meşterul l-a scos calfă. ♢ Expr. A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare. 15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte. II. 1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală. Scot capul pe geam. ♢ Expr. Fuge de-şi scoate ochii = fuge foarte tare. ♦ A face să emane; a produce. ♦ A azvârli, a arunca, a trimite. 2. A rosti sunete, a pronunţa cuvinte; a striga, a ţipa. ♦ A formula, a spune, a zice. 3. A născoci, a scorni, a inventa. ♦ (Înv.) A institui. 4. (Despre păsări) A cloci ouăle şi a face să iasă pui. 5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte. – Lat. *excotere (= excutere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÓŢI s.m. pl. Triburi celtice care populau iniţial vestul şi nordul Islandei şi care în sec. V-VI s-au stabilit în nordul insulei britanice. – Din fr. Scots.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCOÁTE scot tranz. 1) A lua dintr-un spaţiu închis. ~ apă din fântână. ~ pâinea din cuptor. 2) (obiecte fixate, prinse, învelite etc.) A face să iasă afară (cu forţa), desprinzând din locul unde se află. ~ un dinte. ~ un cui.~ cuiva sufletul a sâcâi întruna pe cineva. A-şi ~ sufletul a se epuiza, făcând un lucru. A-şi ~ ochii unul altuia a-şi imputa ceva reciproc. A-şi ~ ceva din cap a înceta de a se mai gândi la ceva. Ce intră în gura lupului nu se mai poate scoate se spune când un lucru a nimerit în mâinile unui hrăpăreţ de la care nu mai poate fi recăpătat. 3) A pune în văzul tuturor; a expune. ~ marfa.~ la lumina zilei a face să fie cunoscut de toată lumea. ~ (pe cineva) în lume a introduce în societate (pe cineva). ~ la vânzare (sau la mezat, la licitaţie) a pune în vânzare (a vinde la licitaţie). ~ in evidenţă (sau în relief) a evidenţia; a reliefa. ~ la iveală (sau în vileag) a dezvălui; a divulga. 4) (obiecte de îmbrăcăminte, podoabe etc.) A da jos de pe sine. ~ paltonul. ~ inelul.~ din jug (sau din ham) a) a dejuga (sau a deshăma); b) a elibera. 5) (persoane) A da afară dintr-o funcţie sau dintr-un post (ca fiind necorespunzător); a elibera; a concedia; a destitui. ~ dintr-un post. ~ din casă.~ la pensie a pensiona. 6) A face să-şi schimbe starea. ~ din boală.~ din sărite (sau din răbdări, din fire, din ţâţâni) a supăra foarte tare. ~ din minte (sau din minţi) a face să-şi piardă capacitatea de a judeca; a zăpăci. ~ (cuiva) peri albi a cauza (cuiva) necazuri, făcându-l să încărunţească. ~ din circuit a) a întrerupe legătura dintre un aparat sau o maşină electrică şi sursa de curent; b) a face să nu mai circule. ~ din circulaţie (sau din funcţie) a) a face să nu mai circule (sau să nu mai funcţioneze); b) a face să iasă din starea obişnuită. ~ pui a) a face să iasă pui din ouă; b) a face crăpături pe piele din cauza umezelii, frigului şi a murdăriei. 7) A orienta într-o anumită direcţie. ~ pe cineva la drum.~ (pe cineva) la covrigi a ruina (pe cineva). A o ~ la capăt a termina cu bine. 8) A ajuta să evite (ceva rău). ~ de la înec.~ (pe cineva) din încurcătură (sau din impas, din nevoie) a face să iasă dintr-o situaţie grea. ~ (pe cineva) din iarnă a ajuta (pe cineva) cu hrană şi adăpost ca să poată ieşi din iarnă. 9) (produse, materii etc.) A dobândi prin extracţie; a extrage. ~ cărbune. 10) A dobândi datorită unei exigenţe excesive; a stoarce; a smulge. ~ o datorie. ~ o mărturisire. 11) pop. A obţine din nou; a recupera; a recâştiga. 12) (despre publicaţii) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita; a publica. ~ o revistă. 13) A face să se audă. ~ un strigăt. ~ un oftat.~ (cuiva) nume rău a face (cuiva) reputaţie proastă. 14) A face să apară pentru prima dată. ~ o lege nouă. 15) A face să nu mai figureze (undeva). ~ o marfă din vânzare. ~ o chestiune de pe ordinea de zi. 16) A face să iasă din interiorul său. ~ fum. ~ aburi. 17) (particule sau straturi străine supărătoare) A face să dispară, înlăturând. ~ petele. ~ praful. ~ murdăria. /<lat. excotere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scoáte (scot, scos), vb. – 1. A extrage, a lua, a îndepărta. – 2. A face să iasă. – 3. A conduce, a face să pornească, a purta. – 4. A însoţi, a ieşi împreună. – 5. A arunca, a despărţi, a alunga. – 6. A înlătura, a suprima, a face să dispară. – 7. A jefui, a deposeda. – 8. A desface, a dezlega. – 9. A produce, a da, a restitui, a valora. – 10. A obţine, a cîştiga. – 11. A produce, a concepe; a apărea, a creşte. – 12. A copia. – 13. A fotografia. – 14. (Înv.) A traduce. – 15. A broda, a lucra. – 16. A procura, a obţine. – 17. A elibera. – 18. A concedia, a destitui. – 19. A inventa. – 20. A aplica, a atribui (un nume sau o poreclă). – 21. A institui, a stabili, a crea. – 22. A deduce, a conclude, a conchide. – 23. A dovedi, a demonstra. – Mr. scot, scos, scoatire, istr. scot, scos. Lat. excŭtĕre „a scutura”, prin intermediul unei forme vulgare *excotĕre, dificil de explicat (Puşcariu 1562; Meyer, Alb. St., IV, 50; Meyer-Lübke, Ital., 41; REW 2998; Puşcariu, Dacor., II, 715; Graur, BL, V, 96), dar care se confirmă şi prin it. scuotere „a scutura” faţă de sard. iškudere ‹ lat. excŭtĕre. Schimbul semantic se explică prin acţiunea de a scutura paiele sau pomul, pentru a scoate grîul sau fructele: cf. lat. excŭtĕre „a treiera” (Nyermeyer 390), calabr. scotulare „a scutura” şi „a ieşi afară”. – Der. scos, s.n. (scoatere); scosătură, s.f. (scoatere); nescos, adj. (fără a scoate). Cf. scutura.
(Dicţionarul etimologic român)

scoáte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scot, imperf. 3 sg. scoteá, perf. s. 1 sg. scoséi, 1 pl. scoáserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. scoátă; ger. scoţând; part. scos
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scoţi s. m. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scoţi s.m. pl. (înv.) scoţieni.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
LINGURĂ DE SCÓS s. v. căuc, căuş, polonic, scafă.
(Dicţionar de sinonime)

SCOÁTE vb. 1. v. extrage. 2. v. exciza. 3. v. smulge. 4. a extrage, a lua. (A scoate apă din fântână.) 5. v. dezgropa. 6. a desface, a desprinde. (A scoate o scândură de la gard.) 7. a arăta. (Scoate limba!) 8. v. dezbrăca. 9. a descălţa, a trage, (reg.) a desculţa. (A scoate pantofii din picioare.) 10. a lua. (Îşi scoate pălăria de pe cap.) 11. v. ridica. 12. a încasa. (A scoate banii din bancă.) 13. a retrage, (pop.) a trage. (A scoate o sumă de bani de la CEC.) 14. v. elimina. 15. v. anula. 16. a depărta, a elimina, a îndepărta, a înlătura. (A scoate petele de grăsime de pe haine.) 17. v. suprima. 18. v. exclude. 19. v. concedia. 20. v. desărcina. 21. v. destitui. 22. v. emite. 23. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a scos nici un cuvânt.) 24. a da, a emite, (pop.) a slobozi. (A scoate un chiot, un ţipăt.) 25. v. produce. 26. v. emana. 27. v. publica. 28. a emite. (A scoate noi monede.) 29. v. desface. 30. v. elibera. 31. a salva, a scăpa, (pop.) a mântui, (înv.) a mistui. (L-a scos dintr-un mare necaz.) 32. v. obţine. 33. a căpăta, a obţine, a primi, a vedea. (Nu mai scoate un ban de la el.) 34. v. recupera.
(Dicţionar de sinonime)

SCOÁTE vb. v. copia, excepta, fixa, hotărî, institui, inventa, izbăvi, întocmi, mântui, născoci, orândui, plăsmui, purifica, răscumpăra, reproduce, retrage, rândui, salva, scădea, scorni, stabili, statornici, tălmăci, ticlui, traduce, transpune.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A scoate ≠ a băga, a vârî, a scufunda
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sco scot

Cuvinte se termină cu literele: ti oti coti