scobire dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCOBÍ, scobesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A face o gaură, o adâncitură în ceva (tăind, desprinzând, scoţând materialul din interior cu o unealtă); a găuri, a săpa; a scormoni, a scociorî. ♦ Spec. A grava, a cizela. ♦ Spec. A ciopli, a sculpta. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se căuta, a se scotoci în buzunare, în portofel etc. 3. Tranz. şi refl. A(-şi) vârî degetele în nas, între dinţi etc. pentru a (se) curăţa. – Din scoabă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCOBÍRE, scobiri, s.f. Acţiunea de a (se) scobi şi rezultatul ei. – V. scobi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCOB//Í ~ésc tranz. (obiecte de lemn sau de alt material) A lăsa vid în interior, scoţând o parte din materiale; a exciza; a evida. ~ un trunchi. /Din scoabă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SCOB//Í mă ~ésc intranz. A căuta insistent; a scotoci. ~ în buzunare.~ în nas (sau în dinţi) a-şi curăţa nasul (sau dinţii). /Din scoabă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scobésc, imperf. 3 sg. scobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scobeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scobíre s. f., g.-d. art. scobírii; pl. scobíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCOBÍ vb. 1. v. găuri. 2. v. excava. 3.(MIN.) a hava. (A ~ într-un zăcământ.) 4. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa. (Apa ~ malul.) 5. v. scociorî. 6. (reg.) a se scodoli. (Se ~ între dinţi.)
(Dicţionar de sinonime)

SCOBÍ vb. v. adânci, căsca, ciopli, cresta, deschide, dezghioca, răzui, râcâi, săpa, scotoci, scrijeli, sculpta, tăia, zgâria.
(Dicţionar de sinonime)

SCOBÍRE s. 1. v. găurire. 2. (MIN.) havaj, havare. (~ într-un zăcământ.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sco scob scobi scobir

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire obire cobire