scofală dex - definiţie, sinonime, conjugare

scofală

[Sinonime]
SCOFÁLĂ s.f. (Fam. şi ir.) Pricopseală, folos, ispravă. ♦ Ceea ce e de folos, util, valoros. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCOFÁLĂ f. fam. Treabă realizată; ispravă. ♢ Mare ~! mare lucru! (Nu) e mare ~ (nu) e cine ştie ce lucru important. A (nu) face mare ~ a (nu) face cine ştie ce ispravă. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scofálă (-féli), s.f. – Perlă, comoară, praf de aur, obiect de valoare. Creaţie expresivă, probabil bazată la început pe a scobi „a face o gaură”. S-ar fi zis iniţial cu sensul de felie, cînd era tăiată dintr-un fruct, în rotund, cf. scofleaje, s.f. (felie de dovleac) şi scofală „deformare” în Damé. Însemna, prin urmare „lucru fără importanţă” sau „fleacuri, nimicuri” şi s-a folosit cu sens opus numai ca ironie, care ar fi urmat să fie sensul actual. Legătura cu fală „glorie” (Scriban) nu este posibilă. Der. scofeli, vb. (a scormoni, a scruta; Olt., a asambla, a reuni; a economisi), care presupune un sens primitiv, nestestat, de „a găuri”, pentru a cărui evoluţie semantică, cf. sclipui şi Graur, BL, VI, 146; scofîlci, vb. refl. (a se dărîma, a se ruina; a se trage la faţă, a se zbîrci, a se rida), pe care Tiktin îl lega greşit de falcă şi Scriban de rus. kovylčati „a şchiopăta”; scofîlcitură, s.f. (cavitate, scobitură); scofleaje, s.f. (felie de dovleac sau de pepene); scofaină, s.f. (Banat, adîncitură, depresiune); scobîlţi, vb. (Trans., a diminua, a reduce), prin contaminare cu cobîlţ; scomîrlă, s.f. (Trans., om slab, vlăguit).
(Dicţionarul etimologic român)

scofálă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SCOFÁLĂ s. v. afacere, avantaj, chilipir, câştig, folos, ispravă, pricopseală, profit, treabă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc sco scof scofa scofal

Cuvinte se termină cu literele: la ala fala ofala cofala