scolastic

SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -ce, adj. 1. S.f. Sistem filozofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creştine şi se caracteriza prin raţionamente abstracte şi prin artificii logice; p. ext. mod de gândire şi de activitate intelectuală bazat pe cunoştinţe formale, rupte de practică şi mânuite în mod pedant. ♦ Nume dat învăţământului (filozofic) din ţările Europei medievale dominate de catolicism. 2. Adj. Care aparţine scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viaţa practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCOLÁSTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de scolastică; propriu scolasticii. 2) Care ţine de partea formală; rupt de viaţa practică. /<lat. scholasticus, ngr. scholastikós, fr. scolastique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCOLÁSTIC, -Ă adj. Referitor la scolastică, al scolasticii. ♦ (p. ext.) Formal, rupt de realitate, de viaţă, de practică. // s.m. Scolast. [Cf. lat. scolasticus, gr. scholastikos, fr. scolastique].
(Dicţionar de neologisme)

SCOLÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la scolastică. ♢ (p. ext.) pedant, livresc, rupt de realitate. II. s. f. învăţământul şi filozofia predate în ţările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creştine, caracterizându-se prin raţionamente abstracte şi prin artificii logice sterile. ♢ (p. ext.) orice speculaţie sterilă, ruptă de viaţă. (< fr. scolastique, lat. scholasticus)
(Marele dicţionar de neologisme)

scolástic adj. m., pl. scolástici; f. sg. scolástică, pl. scolástice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCOLÁSTIC adj., s. v. şcolar.
(Dicţionar de sinonime)

SCOLÁSTIC s. v. elev.
(Dicţionar de sinonime)