scontator
SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană, instituţie) care face operaţii de scont. – Din it. scontatore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCONTAT//ÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care efectuează un scont. /a sconta + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SCONTATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care face operaţii de scont. [Cf. it. scontatore].
(Dicţionar de neologisme)
SCONTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care efectuează operaţii de scont. (< it. scontatore)
(Marele dicţionar de neologisme)
scontatór adj. m., s. m., pl. scontatóri; f. sg. şi pl. scontatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCONTAT//ÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care efectuează un scont. /a sconta + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SCONTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care efectuează operaţii de scont. (< it. scontatore)
(Marele dicţionar de neologisme)
scontatór adj. m., s. m., pl. scontatóri; f. sg. şi pl. scontatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)