scopire

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCOPÍRE, scopiri, s.f. (Pop.) Acţiunea de a scopi; castrare. – V. scopi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCOP//Í ~ésc tranz. pop. (animale) A lipsi de glande sexuale făcând incapabil de a procrea; a castra; a jugăni. /<sl. skopiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scopí (-pésc, ít), vb. – A castra, a jugăni. – Mr. (scupat), megl. scupés, scupiri. Sl. skopiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 333; Conev 70). – Der. scop, s.m. (înv., castrat, eunuc), din sb., pol., rus. skop; scopeţ, s.m. (înv., eunuc), din sl. skopĭcĭ; scapeţ (var. scapet), s.m. (eunuc), din rut. skopec (pentru var. cf. Byck-Graur 26).
(Dicţionarul etimologic român)

scopí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scopésc, imperf. 3 sg. scopeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scopeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scopíre s. f., g.-d. art. scopírii; pl. scopíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCOPÍ vb. v. castra.
(Dicţionar de sinonime)

SCOPÍRE s. v. castrare.
(Dicţionar de sinonime)