scopuri

SCOP, scopuri, s.n. Ţintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce îşi propune cineva să înfăptuiască; ţel. ♢ Loc. prep. În scopul... = în vederea..., în interesul..., pentru... [Var.: (înv.) scópos s.n.] – Din ngr. skopos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCOP ~uri n. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; ţel. A urmări un ~. A-şi atinge ~ul. /<ngr. skópos,lat. scopus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scop (-puri), s.n. – 1. (Înv.) Intenţie, proiect. – 2. Ţel, finalitate. – 3. (Înv.) Melodie, cîntec. – Var. înv. scopós. Mr. scupó. Ngr. σϰοπός (Roesler 575; Murnu 50), sec. XVII.
(Dicţionarul etimologic român)

-SCÓP Element secund de compunere savantă cu sensul „(persoană, aparat) care examinează”, „care observă, priveşte”. [< fr. -scope, it. -scopo, cf. gr. skopein – a privi].
(Dicţionar de neologisme)

-SCÓP, -SCOPÍE elem. „examinare”, „explorare”, „imagine”. (< fr. scope, -scopie, cf. gr. skopos, skopia)
(Marele dicţionar de neologisme)

scop s. n., pl. scópuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scop, scopi, s.m. (înv.) om castrat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
SCOP s. 1. v. cauză. 2. menire, obiectiv, rol, rost, sens, ţel, ţintă, (pop.) noimă. (~ul acestor măsuri a fost acela de a ...) 3. obiect, obiectiv, ţel, ţintă, (înv.) pravăţ. (~ul unei cercetări.) 4. finalitate, ţel, ţintă. (Care este ~ul acestei acţiuni?) 5. v. destinaţie.
(Dicţionar de sinonime)

SCOP s. v. cântec, compoziţie, melodie, muzică.
(Dicţionar de sinonime)