scorburile

SCÓRBURĂ, scorburi, s.f. 1. Scobitură (mare) în trunchiul unui copac putrezit pe dinăuntru; p. ext. trunchi de copac găunos, putrezit. 2. Gaură, văgăună mică într-un mal, în stâncă etc.; peşteră; p. gener. cavitate, gaură, scobitură. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCÓRBUR//Ă ~i f. 1) Spaţiu gol în tulpina unui copac, format în locul miezului lemnos putrezit. 2) Scobitură într-un mal sau într-o stâncă. [G.-D. scorburii] /<lat. scorbula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scórbură (-ri), s.f. – 1. Scobitură în trunchiul unui arbore. – 2. Cavitate, gaură, văgăună. – Var. scorboră. Mr. scrobu. Lat. scrobis, printr-o metateză *scorbis (Puşcariu 1561; REW 7747); cf. it. scroba „groapă” (Battisti, V, 3426); finala se explică, printr-un dim. latin *scorbŭla (Candrea, Éléments, 44; Pascu, Beiträge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat rom. *scorb, pl. scorburi, cu sing. analogic (Tiktin; Byck-Graur 29). Der. din corbis, prin intermediul unui dim. corbula (Giuglea, LL, II, 24) sau al unei rădăcini preromanice *karabo- „scorbitură” (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare îndoielnică.
(Dicţionarul etimologic român)

scórbură s. f., g.-d. art. scórburii; pl. scórburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCÓRBURĂ s. (pop.) butură, (reg.) bortă, bortură, boştură, butoară, butoarcă, corobaie, corobană, găunoşitură, năclad, rădăcină, retezătură. (Salcia avea o ~ mare.)
(Dicţionar de sinonime)

SCÓRBURĂ s. v. adâncitură, cavernă, cavitate, copcă, gaură, grotă, ochi, peşteră, scobitură.
(Dicţionar de sinonime)