scorburít, -ă, adj. (reg.; despre copaci) scorburos, găunos.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
scorburí, pers. 3 sg. scorburéşte, vb. IV refl. 1. (înv. şi reg.; despre arbori) a se scorboroşi, a se găunoşa. 2. (înv.; despre munţi) a se umple de văgăuni, râpe, peşteri. 3. (refl.; reg.; despre tencuială; în forma: scorbura) a se coşcovi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SCORBURÍ vb. v. găunoşi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
scorburí, pers. 3 sg. scorburéşte, vb. IV refl. 1. (înv. şi reg.; despre arbori) a se scorboroşi, a se găunoşa. 2. (înv.; despre munţi) a se umple de văgăuni, râpe, peşteri. 3. (refl.; reg.; despre tencuială; în forma: scorbura) a se coşcovi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SCORBURÍ vb. v. găunoşi.
(Dicţionar de sinonime)