scormonit

SCORMONÍ, scormonésc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvăşind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; p. gener. a căuta. ♢ Refl. Se scormoneşte în buzunare. ♦ Tranz. Fig. A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta. 2. Tranz. A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se mişte din loc; a stârni. 3. Tranz. A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenuşa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦ Fig. A zgândări, a aţâţa, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. ♢ Expr. A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a nelinişti, a nemulţumi. 4. Intranz. A scobi într-o materie dură; a sfredeli. [Prez. ind. şi scórmon. – Var.: (reg.) scormolí vb. IV] – Et. nec. Cf. s c u r m a, r ă s c o l i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SCORMONÍT s.n. Scormonire. – V. scormoni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SCORMON//Í ~ésc 1. tranz. 1) (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scurma. 2) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli. 3) A scobi pătrunzând în adânc; a scociorî. ~ o rană. 4) (focul, jăraticul) A amesteca cu ceva, făcând să ardă mai tare; a răscoli. 2. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scociorî; a scotoci. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

scormoní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. scormonésc, imperf. 3 sg. scormoneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. scormoneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

scormonít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SCORMONÍ vb. 1. v. căuta. 2. a răscoli, a zgândări, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să se înteţească focul.) 3. v. scobi. 4. v. scurma. 5. a scurma, (pop.) a săpa, (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu râtul în noroi.) 6. a scorni, a stârni, (pop.) a scociorî. (~ vânatul.)
(Dicţionar de sinonime)

SCORMONÍ vb. v. aţâţa, deştepta, iscodi, scruta, scula, stârni, trezi.
(Dicţionar de sinonime)

SCORMONÍT adj. râcâit, scurmat, (reg.) scofelit, scorbelit. (Pământ ~.)
(Dicţionar de sinonime)

SCORMONÍT s. răscolire, scormonire, zgândărire, (pop.) scociorâre. (~ul jarului.)
(Dicţionar de sinonime)