SCOVÁRDĂ, scoverzi, s.f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (şi umplută cu brânză, urdă etc); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o pesoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovérgă s.f.] – Din sl. skovrada „tigaie”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCOVÁRDĂ scovérzi f. 1) mai ales la pl. Plăcintă prăjită în grăsime. 2) fig. Persoană foarte slabă. [G.-D. scoverzii] /<sl. skovrada
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
scovárdă (-vérzi), s.f. – Gogoaşă. – Var. scovargă, scove(a)rgă. Sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 333; Conev 67); poate var. a fost influenţată de ngr. ξόβεργα „amestec” sau „grăsime”. – Der. scovîrda, vb. refl. (a se distruge, a se nărui; a slăbi); scovîrlie, s.f. (orbită), prin contaminare cu scăfîrlie.
(Dicţionarul etimologic român)
scovárdă s. f., g.-d. art. scovérzii; pl. scovérzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scovârdá, pers. 3 sg. scovârdeáză, vb. I refl. 1. (înv. şi reg.; despre lemn sau despre obiecte de lemn) a se îndoi, a se curba, a se încovoia, devenind concav; a se scorfi. 2. (reg.; despre oameni) a se gârbovi, a se cocoşa. 3. (înv. şi reg.; despre suprafeţe de pământ) a se lăsa, a se scufunda; a aluneca în jos. 4. (reg.; despre dinţi) a se strâmba, a creşte neregulat. 5. (reg.; despre obraji, ochi sau faţă) a se scofâlci, a se adânci (în orbite).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SCOVÁRDĂ s. minciună, minciunea, minciunică, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) pancovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SCOVÁRDĂ s. v. clătită.
(Dicţionar de sinonime)
SCOVÂRDÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SCOVÁRDĂ scovérzi f. 1) mai ales la pl. Plăcintă prăjită în grăsime. 2) fig. Persoană foarte slabă. [G.-D. scoverzii] /<sl. skovrada
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
scovárdă s. f., g.-d. art. scovérzii; pl. scovérzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
scovârdá, pers. 3 sg. scovârdeáză, vb. I refl. 1. (înv. şi reg.; despre lemn sau despre obiecte de lemn) a se îndoi, a se curba, a se încovoia, devenind concav; a se scorfi. 2. (reg.; despre oameni) a se gârbovi, a se cocoşa. 3. (înv. şi reg.; despre suprafeţe de pământ) a se lăsa, a se scufunda; a aluneca în jos. 4. (reg.; despre dinţi) a se strâmba, a creşte neregulat. 5. (reg.; despre obraji, ochi sau faţă) a se scofâlci, a se adânci (în orbite).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SCOVÁRDĂ s. minciună, minciunea, minciunică, uscăţea, uscăţică, (Transilv. şi Ban.) pancovă, (prin Ban. şi sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SCOVÁRDĂ s. v. clătită.
(Dicţionar de sinonime)
SCOVÂRDÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
(Dicţionar de sinonime)