screm dex - definiţie, sinonime, conjugare
SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forţa, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ♢ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. e x c r e m e n t u m.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE SCRÉME mă screm intranz. 1) A-şi contracta muşchii pentru evacuarea conţinutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SCRÉME, screm, vb. III. Refl. A se opinti, a se încorda făcând un efort (pentru a evacua excrementele). ♦ Tranz. (Rar) A evacua, a elimina ceva din organism. – Lat. exprimere (după excrementum).
(Dicţionarul limbii române moderne)

scréme (-m, -mút), vb. refl. – 1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naşte). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. Lat. exprimĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Puşcariu, ZRPh., XXVII, 728; Puşcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puţin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicaţia cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s.n. (efort, încordare).
(Dicţionarul etimologic român)

scréme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. screámă; part. scremút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

screm s.n. 1. (înv.) încordare, scremut. 2. (reg.) excrement.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SCRÉME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sc scr scre

Cuvinte se termină cu literele: em rem crem